Unde-și bagă Soros coada sare din pămînt norocul și fuge de-acasă

Sănătate, că-i mai bună decît toate, zice prostul și needucatul popor și – ce să vezi? – are dreptate. Abia cînd începe să te doară ceva, de la afurisitele de șale la nemernicul de cur sau împopistrata de măsea, abia atunci și numai atunci se duc dracului și prejudecățile, și teoriile conspirației. Numai cînd începe șubrezenia strălucește sănătatea pierdută. Așa și cu blestemata de politică. Clevetim despre Soros de vreo douăzeci de ani și, ghinion, abia cînd trebuie să dăm cu mătura și fărașul după el, constatăm că-i mai rău fără rău.

Tot românul verde știe, încă din laptele supt de la mama, că Soros a otrăvit tot ce-i românesc. Așa cum mîndrul ungur știe, de la același lapte, nițel maghiarizat, că același jidan Soros a pus gînd rău mîndrei națiuni maghiare. Să nu mai vorbim de maica Rusie, unde jivinele sorosiste puseseră la cale veștejirea filonului autenticist. Așa se face că, în Ungaria, a fost promovat pachetul legislativ „Stop Soros“, din 2018, care criminalizează ajutorul acordat migranților ilegali, inclusiv de către ONG-uri, cu pedepse de pînă la un an de închisoare. În Rusia e nițel mai vesel. Legea „agenților străini“ din 2012 obligă ONG-urile cu finanțare străină care fac activități politice să se înregistreze ca atare, stigmatizîndu-le ca potențiali spioni. În 2015, Fundația pentru o Societate Deschisă (Open Society Foundation) a lui Soros a fost declarată „indezirabilă“, interzicîndu-i-se complet activitățile în Rusia, ca amenințare la securitatea națională. Legea „indezirabilelor“ din 2015 permite procurorilor să blocheze orice organizație străină percepută ca risc. Slavă Domnului, că prea și-o luase în cap bătrînelul cel pervers!

Doar că vipera încălzită-ntre sîni a băgat o națiune în ceață. E vorba de aceeași mare națiune rusă care s-a trezit, brusc, într-o mare dilemă. Una fundamentală. Una națională. Existențială, aș putea zice. Ce s-a-ntîmplat?

O lege îi obligă pe bibliotecari să caseze tot ce a intrat în fondul bibliotecilor pe banii Fundației Soros. Pentru că dușmănos și otrăvit, nu are rost să mai insist. Doar că, ghinion, într-o ședință deschisă a bibliotecarilor din Ekaterinburg, directoarea bibliotecilor municipale, Irina Ceremisinova, a anunțat la 1 aprilie 2026 că circa 30% din colecții (achiziții din anii ’90) trebuie retrase. Chestia a declanșat o furtună bizară, care a lăsat în întuneric ideologic pe toată lumea. Femeia le-a atras atenția celor prezenți că bibliotecile vor fi obligate să scoată de pe rafturi cărți și nume grele: Pușkin, Dostoievski, Tolstoi, Turgheniev, Cehov, Soljenițîn, Astafiev, Ilf și Petrov. Ba și pentru copii, că acolo e bătaia peștelui: Ciukovski, Prișvin (da’ de ăștia sigur n-ați auzit, deci pagubă-n ciuperci). Diavolul de popă Soros nu a avut ce lucra și a finanțat, în anii ’90 și 2000, tipărirea și retipărirea autorilor de mai sus. Unii bibliotecari s-au pus pe socotit și le-a dat cu virgulă: cam 30% din fondurile bibliotecilor au fost finanțate de Soros. Asta se petrecea în vremurile cînd Rusia, slăbită, aiurită, elțînizată și amăgită cu sămăhoancă, căzuse în mrejele perversului străin. Miliardarul trimisese bani grei pentru clasicii și modernii ruși. Și? Cui îi pasă? Problema constă în faptul că fiecare carte apărută cu sprijinul fundației are marcat pe una din pagini ajutorul spurcat. Printre titlurile atinse de filoxeră se numără Război și pace, Idiotul, Crimă și pedeapsă, Doctorul Jivago, Douăsprezece scaune. Ziariștii de la publicația Agenstvo au descoperit că pe cărțile apărute pe banii lui Soros se aplica o ștampilă. „Ce-i de făcut?“, ar fi spus Cernîșevski. Cîteva biblioteci din regiunea Arhanghelsk s-au adresat Justiției. Și, cum Rusia a devenit țara tuturor posibilităților, procuratura a decis că eliminarea cărților finanțate de Soros nu este necesară. Bun, veți zice, iată că s-a rezolvat, și cu dînsa-ntr-însa, și cu sufletu-n rai. Da, dar nu. Pentru că ce e valabil în Arhanghelsk nu e la fel de valabil și-n Sankt Petersburg. Pe cuprinsul Maicii Rusii, Fundația Soros rămîne o entitate subversivă și dușmănoasă. Dar și cărțile, săracele, sînt expresia favorită a autorităților pentru sufletul rus.

Așa se face că o astfel de dumă nu avea cum să nu ajungă în Duma de Stat. Știrea nu e sigură, dar avînd în vedere cît de repede se rostogolește, nimic nu e imposibil. Numai că nu îi prevăd zile ușoare. Orice decizie ar lua, Duma iese în pagubă. Zice că să le păstreze? Asta înseamnă că Soros a făcut bine. Zică că să le ardă (că s-au mai ars)? Atunci s-a dus dracului patrimoniul.

Acestea fiind zise, nu putem decît să ne uităm galeș la miliardarul nost. Nu de alta, dar el i-a cadorisit pe unguri cu Orbánul lor antisorosist. Dacă nu știați, Viktor chiar a studiat la o universitate finanțată de nomina odiosa. Or, ce a învățat acolo e un lucru simplu: să ștergi urmele, să rămîi ca o floricică-n glastră. Maghiarul, frate cu Bastus, dacul nostru celebru, nemuritor și rece: „În nemernicia mea, ca un cîine turbat, am mușcat mîna care m-a crescut…“.