În marea lor majoritate în pămînt, îngropați cum se cuvine la temelia unor fonduri imobiliare prăbușite. Restul s-a dus pe iahturi, pe imobiliare de uz personal și – o sută de milioane doar – pe Adevărul Holding. În 2007, după ce, la insistența unor consilieri cu trecut bancar, a vîndut Rompetrol kazahilor pe o sumă dublă față de cît îi oferise un fond american, Dinu Patriciu și-a întrebat apropiații ce să facă cu atîta bănet.
Toți i-au recomandat să lase o vreme banii să se așeze, adică să-i păstreze un an, doi în bănci, fără să facă investiții semnificative, fiindcă era un moment de turbulență economică mondială. Patriciu a mulțumit frumos și, la nici o lună de la aceste evenimente, a cumpărat cu furie afaceri imobiliare. Achiziția s-a făcut la valoarea de vîrf, valoare care a început să scadă și să ceară alți bani – mulți –, pentru întreținere. 70% din fondurile cash au fost băgate în clădiri și pămînturi, așadar. Două iahturi, unul mai mare și unul mai mic, o vilă splendidă în Caraibe, cîteva fantezii cu diamant, niște tablouri și cam asta a fost. Prima sută de milioane de la Adevărul a fost băgată cash, restul de 30 de milioane reprezentînd credite la bănci. În momentul în care a pornit Mic.ro, Patriciu nu mai dispunea de parale, așa că afacerea a fost creditată de bănci și de parteneri. Asta e povestea simplificată a celor două miliarde, o poveste românească de milioane.
Publicat în Cațavencii, nr. 7(85), 2013
