„Urmăresc cu atenție și îngrijorare faptul că sunt mutalău”

Carmen: Klausică, eu nu mai suport, să știi.

Klaus: …?

Carmen: Nu mai suport să zică lumea că ești mutalău. Ce facem? Cum rezolvăm noi problema asta?

Klaus: Pot să scriu pe Facebook.

Carmen: Ce să scrii pe Facebook?

Klaus: Că urmăresc cu atenție și îngrijorare faptul că sunt mutalău.

Carmen: KLAUSICĂ!

Klaus: Atunci scriu că situația e gravă și că trebuie luate măsuri urgente ca să nu mai fiu mutalău.

Carmen: Nțțț…

Klaus: Zi tu ce să facem.

Carmen: Trebuie să devii pur și simplu mai vorbăreț, ca să le închidem gura. Ia să facem niște exerciții, vrei?

Klaus: Vreau.

Carmen: Păi, hai, vorbește, dă din gură, uimește-mă, fă-mi capul calendar.

Klaus: Vorbesc.

Carmen: Așaaa…

Klaus: Dau… din… gură.

Carmen: Dă, dar mai repede, că simt că mă ia somnul!

Klaus: Îți fac capul… calendar.

Carmen: Așaaa…

Klaus: Gata.

Carmen: KLAUS!

Klaus: Am fost vorbăreț. Acuma pot să mă joc pe telefon?

Carmen: Nu, nu, nu. Nu e bine deloc, Klausică. Ți-o angajez pe Rodica Popescu Bitănescu, să știi, dacă nu te mobilizezi.

Klaus: …

Carmen: Hai să mai încercăm. Ia spune-mi tu o poveste luuuungă și detaliată despre un bărbat și o femeie care se iubeau, iar într-o zi el a ajuns președinte.

Klaus: Un bărbat și o femeie se iubeau, iar el a ajuns președinte.

Carmen: Asta numești tu lung și detaliat?

Klaus: Un bărbat și o femeie se iubeau lung și detaliat, iar el a ajuns președinte.

Carmen: Arghh… Îmi vine deja să mă dau cu capul de pereți.

Klaus: …

Carmen: Cum era femeia din poveste? Povestește-mi pe larg despre ea.

Klaus: Nu știu.

Carmen: Cum să nu știi, măi, Klaus?

Klaus: …

Carmen: Nu știi nici o femeie superbă al cărei soț a ajuns președinte?

Klaus: Ba da, știu, mi-am amintit.

Carmen: Hai, zi-mi. Ține e femeia superbă, al cărei soț a ajuns presedinte, ține, ține?

Klaus: Doamna Obama?