Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Ursul păcălit de oameni

Zoom Ursul păcălit de oameni

Klaus Iohannis țîșni dintr-o ferigă uriașă, dar nu cu viteza cuiva care țîșnește cu viteză dintr-o ferigă uriașă, ci mai degrabă molcom și domol, cu viteza cuiva care vrea să fie sigur că a ieșit corespunzător dintr-o ferigă. Ursul o luă la fugă. “Domnule Martin, așteptați o clipă, să vorbim despre alegeri”, apucă Iohannis să strige în urma carnivorului, însă acesta se făcuse nevăzut. Pentru prima oară de la începutul alegerilor, ursul reușise să scape de toți, de Cumpănașu care voia să scape pădurea de clanurile mafiote de bursuci, de Hunor care-i tăiase casa cu drujba, de Diaconu care încercase să-l atragă în alianța “Un om și-un urs” și de Barna care încercase să-l prindă într-o discuție interminabilă despre bitcoin. Pentru prima dată după mult timp, ursul era liber. Vîntul cald de noiembrie, care prevestea topirea inevitabilă a planetei, îi sufla prin blană și un miros îndepărtat de gunoi de la McDonald’s îl făcu să-și aducă aminte de copilărie. Deodată însă în fața lui răsări Viorica Dăncilă. Ursul se panică și derapă disperat pe niște mușchi, dar era prea tîrziu. “La orice urs îi este frică de neamț. El nici măcar nu e român de-ai noștri, să înțeleagă durerea noastră. Vreau o Românie pentru toți urșii. Domnule animal, dumneata l-ai văzut că are cască în ureche?” Ursul încercă să se întoarcă și s-o ia înapoi în direcția din care venise, dar între timp Klaus Iohannis se strecurase în spatele lui, nu cu foarte multă viteză, dar cu foarte multă atenție și îngrijorare, tăindu-i orice cale de scăpare. “Domnule Martin, eu nu am ce să discut cu această femeie pe care am pus-o de atîtea ori prim-ministru.” “Nu vrea să discute pentru că nu e român și vrea să plece în vacanță”, țipă pițigăiat Viorica Dăncilă, aranjîndu-și ochelarii pe nas. “Nu am ce să vorbesc cu analfabete funcționale”, tună Klaus. “Uitați-i casca! Ce român adevărat are cască?” Ursul își plimbă privirea speriat de la unul la altul, apoi își luă inima în dinți și țîșni direct printre ei spre libertate. Văzu pădurea, simți mirosul de brad, închise ochii și fu secerat într-o clipă de o dubiță albă cu numere de Covasna care livra produse de Black Friday. Klaus și Viorica priviră ursul întins pe mijlocul drumului cu jumătate de gură deschisă. “Acum ce facem?”, icni Viorica. “În opinia mea, acum ne facem că n-am fost niciodată aici”, îi răspunse Klaus, după care îi întoarse spatele ursului și dispăru în pădure cu viteza unui om care se face nevăzut, cu atenție și îngrijorare.

Citeşte mai multe despre:

1 comentariu

  1. #1

    F. reusita expresia “cu atentie si ingrijorare”! Ca si “vreau o RO pt. toti ursii” sau “În opinia mea”.

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

Editoriale