Este autorul Dicționarului greșelilor de limbă (a, adică ale, altor autori). Redactor la Editura Cartier din Chișinău, membru al Uniunii Scriitorilor din Republica Moldova.
Reporter: Cultura în derivă și-n România, și-n Basarabia. Strigă limba română după ajutor?
Valentin Guțu: Aici, mai bine de o jumătate din populație – cea aflată „în derivă”, adică rătăcită identitar (deci și lingvistic!) –, strigă S.O.S. în stil rusesc: „Auuuuuu!”, în loc să strige așa cum e firesc: „Ajutoooooor!”. Parafrazat, proverbul Cîte bordeie, atîtea obiceie ar suna – în cazul nostru – cam așa: Cîte bordeie (= familii), atîtea condeie (= feluri de a scrie), pe cînd pseudozicala Cum vorbim, așa gîndim, cu varianta Cum gîndim, așa vorbim, ar suna – vai! – a gol.
Rep.: Vorbim de greșeli de limbă. Dar norma nu este uzul, cultura majorității?
V.G.: Pentru unii (= minoritari) – da, pentru alții (= majoritari) – ba. În funcție de (la Chișinău se spune „în dependență de”) mediul nostru lingvistic. Nevoit să aleagă între corectitudine și… greșală, bietu’ român („de pretutindeni”) preferă… greașala! De ce? Fiindcă este omenește, reiterează el, ca uzul să se opună normei, care, ca să vezi, are și el… „regulele” sale (nescrise): în Țară, acestea – acum! – siunt generate de cultismul/snobismul lingvistic al unor veleitari sau de anglomania tinerilor, care vînează anglicisme „de lux” sau americanisme, pentru a fi cel puțin fresh, dacă nu cool, prin romgleza lor; în Basarabia însă, aiestea îs determinate de „ieterna leje a minimulu’ iefort”, adică de comoditatea unui lexic ori stil arhaizant, plin de regionalisme și rusisme, sau chiar de ignoranță. Pardon, de ce „chiar”?…
