Valul de patroni albanezi

Avem scandaluri media legate de Românii au talent și de Eurovision, dar trăim cumva în lipsa baronilor și a faptelor lor de arme. Liniștea anticorupției s-a așternut de ceva vreme, ba chiar are un aer nostalgic. Ai zice că a dispărut o epocă, ceea ce e fals. Materialul România, te iubesc despre baronul în toată regula Iulian Dumitrescu este un dosar de corupție în sine, cu nume, prenume, declarații, un rechizitoriu care, în alte vremuri, ar fi făcut valuri. Nimic însă în zilele noastre, în orizontul rotativei, nimic sub valul de bani care vine dinspre partide lună de lună. Firme peste firme trecute pe numele unor albanezi, sume imense de bani rulate dincolo de lege, datorii rămase în cârca statului român și în mijlocul lor un om, baronul de Prahova, împreună cu întreaga sa curte de rude și prieteni. O frumusețe de anchetă, o lovitură care l-ar fi făcut să se clatine și pe unul ca Oprișan în zilele lui bune, dar iată că nu se aude nimic, nu se vede nimic, iar dinspre procurori răzbate un timid: „Anchetăm, există un dosar“. Sau, cum ar zice PNL ori Ciucă: să nu ne substituim Justiției, să o lăsăm să-și facă treaba, să nu ne antepronunțăm. Păi, ce altceva ar putea să spună unii care, la rândul lor, sunt ținuți de Servicii în cuștile unor alte scandaluri?