De unde mitul ăsta cu Veorica sportivă, atletă, trup de zeiță, ping-pongistă, înotătoare?
Nicolae Moga, senator PSD, spunea acum câteva zile: „Dar ce nu ştiaţi, şi dau din casă, doamna preşedinte a fost înotătoare de performanţă, de aia are şi corpul ăsta frumos, aţi văzut, aşa… elegant, siluetă…”.
O știam pe aia cu ping-pong-ul, dar ping-pong-ul nu-ți face corp de voleibalistă braziliancă, totuși. Bineînțeles, nici nu vedem acel corp, însă e un întreg vibe pesedist în direcția asta: uitați-vă la ea, minune a sportului, produs al unui stil de viață în slujba mișcării.
Nu, chiar nu se vede așa ceva. Iar ping-pong, ca s-o terminăm cu asta, joacă mediocru, ca maimuța de la circ, cum joacă cei mai mulți, lipsiți cu desăvârșire de talent: pun paleta în fața mingii, cam atât.
Chestia cu „Veorica înotătoare” e din altă lume, nu încape îndoială. Cunosc 50 de grași fumători alcoolici care în „tinerețe” au jucat fotbal de performanță.
Acum s-a trecut la nivelul „Veorica biciclista”. Întrebarea e: de ce au crezut cei care au crezut, din jurul Veoricăi, că una dintre problemele ei de imagine este „sportivismul”?
Și de ce să minți atât de grav, când te uiți la Veorica și vezi? Este generația de femei pe care o știm – toate sunt acum cu 10-15 kilograme peste greutatea normală, cele mai multe victime ale unei vieți de rahat în ceaușism și-ale unei tranziții și mai de rahat.
Mai e puțin, totuși, din campanie, spre ce se va merge cu imaginea Veoricăi? Și cu ce vehicul se va merge într-acolo? O s-o vedem pe teleormăneancă în bob dacă dă un deget de ninsoare?
1.175 de vizualizări
