Caută în Cațavencii.ro

Te interesează un subiect anume? Scrie termenul căutat şi apasă Enter.

[Închide sau apasă ESC]

Victimele colaterale

Zoom Victimele colaterale

În pofida speranțelor interbelice ale lui E. Lovinescu, cel ce spunea că scrierile lui I.L. Caragiale vor ajunge să dateze, bătrînul ploieștean din comuna Haimanale are încă o dată dreptate. Atent la schimbările guvernelor, Caragiale nu-și făcea „iluziuni” ca Eminescu, pe care „canalia liberală” l-a lăsat fără slujbă la stat cînd a venit la putere. El însuși avea s-o pățească la fel, după ce a fost numit directorul Teatrului Național din București și apoi debarcat fără mari explicații. Încercarea lui de a se face berar de București i s-a tras tocmai de la efemeritatea pe care o aveau funcțiile la stat pentru cei care le ocupau. Dar dacă n-ar fi fost moștenirea Momuloaiei, Caragiale ar fi rămas la București, unde ar fi încercat poate alte combinații comerciale sau poate politice, nu s-ar fi mutat ca rentier la Berlin, unde chefuia cu prietenii și discuta despre politică.

Spre deosebire de Eminescu, idealistul său prieten, Caragiale s-a prins cum mergea treaba cu rotativa la guvernare, deși n-a nimerit extraordinara formulă „Pleacă ai noștri, vin ai noștri!” a lui Constantin Tănase. Or, acum clasa noastră politică e alcătuită din fostul FSN care s-a rupt în mai multe bucăți, din PNL-ul în care s-au vîrît și foștii pediști, dintre care mulți au fost membri ai FSN-ului, din PMP-ul lui Băsescu, cel care l-a pupat în dos pe Petre Roman pînă i-a luat locul în PD-ul rupt din FSN. Ar mai fi USR, o prospătură politică pe care o lovesc și pesediștii, și liberalii, și pemepiștii, încercînd să facă de doi bani acest partid care nu face parte din jocul politic verificat. Asta fără a mai lua în calcul că și useriștii înșiși își dau unii altora peste picioare, într-o luptă pentru putere de partid tînăr și fără minte.

Dar întorcîndu-ne la vremea lui Caragiale, în Scrisoarea pierdută, Cațavencu spune: „Să-și vază de trebile ei Europa. Noi ne amestecăm în trebile ei? Nu… N-are prin urmare dreptul să se amestece într-ale noastre!”. Acum, de cînd am intrat în Uniunea Europeană, s-ar zice că politicianul român de la putere se uită mai cu luare aminte în gura Europei. Uite că, mai nou, nu! Fiindcă între pielicica lui și interesele europene ale țării, politicianul și-a ales pielicica, chiar dacă astfel ar putea pune pe băț pielea României. Sau, cum ar zice Rică Venturiano: „Ori toți să muriți, ori toți să scăpăm!”. În acest caz, dacă scapă cine trebuie, ceilalți sînt victimele colaterale ale unei victorii.

Citeşte mai multe despre:

Adaugă un comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.

romania100

Editoriale
  • O dramă liberală cu un naționalist de operetă

    19 martie 2019

    Ca un proxenet grijuliu care încearcă să-și mărite protejata obosită căzînd la învoială cu clientul, domnul Ludovic Orban i-a luat pentru a doua oară Partidului Liberal rochie de mireasă de […]

  • Marketing și duplicitate

    19 martie 2019

    Frumoasele mașini germane slujesc lăcomia unor grupuri de afaceri cu înclinații penale. Grupul Volkswagen, de pildă, “a minţit în mod repetat şi a înşelat investitorii, consumatorii şi autorităţile de reglementare, […]

  • Un om cărunt

    19 martie 2019

    Când a devenit Eugen Orlando Teodorovici arogantul grețos de azi? Cu câțiva ani în urmă se juca de-a tehnocratul PSD și îi citeai în ochi acea slugărnicie proprie birocraților de […]

  • În așteptarea cîinilor cu drept de vot

    12 martie 2019

    Călăuzit de farul partidului purtat pe umeri de PRM-istul Codrin Ștefănescu, Liviu Dragnea pare că suferă de orbul găinii dacă n-a sesizat că “lătrăii” din Călărași nu erau nici tineri […]

  • Depinde cum privești femeia oarbă

    12 martie 2019

    Cînd spunem “justiție”, spunem “politică”. Cu aerul că invocăm absolutul spunem, de fapt, povestea unui exces. Așa cum arată faptele, justiția e numele îmbunătățit al lăcomiei, al cruzimii și al […]

romania100