Articole ce conțin cuvântul cheie: I.L. Caragiale

I.L. Caragiale D-l Goe E Ajunul Crăciunului. Mam’ mare, mamița și tanti Mița vor să-l ducă pe tânărul Goe ca să vadă Târgul de Crăciun de la București. Speranța lor ascunsă e că-n felul ăsta nu va rămâne iar repetent, pentru că la târg o să se întâlnească cu Nicușor Dan, care o să-i ofere pe loc niște meditații la matematică, într-o încercare disperată de a obține de la vizitatori promisiunea unor voturi la următoarele alegeri. În drum spre București, […]

1) Creangă vine acasă la Eminescu plin de speranță. – Bădie Mihai, tu parcă ai prevăzut teoria relativității, dacă nu greșesc. – Da, chiar așa este. – N-ai putea atunci să-mi spui și numerele câștigătoare la Loto? – Nu cred că așa funcționează lucrurile. – De ce? Ar trebui să fie mai ușor. Ce-s niște biete numere scoase dintr-o căciulă pe lângă marea teorie a relativității, cu care Einstein a zguduit din temelii fizica clasică? Vorba ceea: unde merge mia […]

Ca să mai facă rost de bani, Eminescu își deschide o academie online de poezie, pentru cei care vor să-și dezvolte aptitudinile de poeți și să ajungă, la fel ca el, în manualul de Română de clasa a XI-a și în subiectele de la Bac. În descrierea cursului, Eminescu îi asigură pe potențialii clienți că „e ușor a scrie versuri când nimic nu ai a spune, înșirând cuvinte goale ce din coadă au să sune“. Prin urmare, nimeni n-ar trebui […]

Eminescu și Caragiale beau o bere de import la o terasă din Centrul Vechi. – Bro, știi care e cusurul tău? îi zice Caragiale lui Eminescu. – Care e? întreabă Eminescu, vizibil interesat, pentru că e un tip foarte nesigur pe el și-i mereu atent la oamenii care-i spun că ar avea posibile defecte. – Bro, cusurul tău e că n-ai autoironie. – Cum adică? – Adică nu te iei singur la mișto. – Da, sigur, asta mai lipsea. După […]

Leonardo da Vinci – Un zugrav ordinar, care n-a reușit să transmită absolut nimic prin pictura lui. Nici măcar nu te face să înțelegi dacă Mona Lisa zâmbește sau e tristă pentru că o pictează un incompetent ilustru. Ar fi fost un mare drogat, dar nu prea erau droguri pe vremea aia. Constantin Brâncuși – Eu, în locul lui, nici măcar o bilă din miez de pâine n-aș sculpta până să-mi rad barba aia. Un îngălat flocos care-și deranja vecinii […]

Mihai Eminescu: „Despre situația familială a Cătălinei, pot spune că e singură la părinți și că are rude mari, împărătești, deci originile ei nu-s deloc sănătoase. Despre caracterul ei, aș putea spune că e mândră-n toate cele, cum e Fecioara între sfinți și luna între stele, dacă mi se permite comparația. Din păcate, o influență nefastă asupra ei o are Cătălin, viclean copil de casă, ce umple cupele de vin mesenilor la masă. Rămâne de văzut de unde au ei […]

În pofida speranțelor interbelice ale lui E. Lovinescu, cel ce spunea că scrierile lui I.L. Caragiale vor ajunge să dateze, bătrînul ploieștean din comuna Haimanale are încă o dată dreptate. Atent la schimbările guvernelor, Caragiale nu-și făcea „iluziuni” ca Eminescu, pe care „canalia liberală” l-a lăsat fără slujbă la stat cînd a venit la putere. El însuși avea s-o pățească la fel, după ce a fost numit directorul Teatrului Național din București și apoi debarcat fără mari explicații. Încercarea lui […]