Cică, pe lîngă pește, urși polari, balene și gheață (e-adevărat, din ce în ce mai puțină), Groenlanda ar avea mai nou și petrol. Găsit după prospectările îndelungate ale unei firme canadiene, sub un fiord declarat monument natural UNESCO. Adică, cu alte cuvinte, e ca și cum un imens tezaur potențial nociv s-ar afla depozitat în subsolul muzeului național de istorie și biologie:dacă proiectul de exploatare primește verde, albul zonei se cam înnegrește pentru următorii treizeci de ani de pompat țiței în valoare totală estimată de 285 de miliarde de dolari. Pentru cei 56.000 de cetățeni ai insulei, băștinași foarte reticenți la indicațiile prețioase venite dinspre Capitală, este șansa unei complet neașteptate independențe economice față de guvernul Danemarcei. Ale cărei două doamne de fier, premierul Signe Kragh și ministrul Afacerilor Externe Birgitte Nyborg, privesc diferit situația, și din motive personale, de orgolii sau aversiune reciprocă. Ministresa de Externe, politician de carieră cu charismă remarcabilă, care trebuie să gestioneze și probleme casnice, familiale (divorțul, relația cu fiul idealist, vegan și terorist al protecției mediului și animalelor), basculează între decizii cu consecințe nu numai interne, în funcție de presiunile dinspre partid, state partenere sau propria conștiință – e cînd pro-eco, pentru energie verde și contra mareei negre, cînd invers, partizana unei soluții controversate în care Greenland poate deveni brusc Blackland.
De parcă problema nu era deja suficient de complicată, media scandinavă află pe surse că o parte din compania canadiană de foraj este deținută de facto de un fost oficial rus, suspectat de spălare de bani, conexiuni mafiote și prietenie apropiată cu șeful de la Kremlin. Copenhaga respectă sancțiunile la adresa Moscovei convenite de organizațiile internaționale în care este membră, pentru operațiunea specială din Ucraina, iar aprobarea sau interzicerea exploatării zăcămîntului proaspăt descoperit devine o chestiune mondială. Pentru că, desigur, există și alte părți interesate de prăjitura hidrocarburilor groenlandeze: în principal, americanii și chinezii, care-și arată mușchii unii altora, de fiecare dată cînd au ocazia. Situația se înrăutățește considerabil cînd, în ghemul ăsta de interese economice, se încurcă și niște fire politice și de securitate: un submarin rusesc violează apele unui membru NATO, o dronă chinezească cade pe pămînt danez – incidente regretabile, în limbaj diplomatic, sau manevre militare ostile, în termenii jurnalismului alarmist, care pot declanșa o criză internațională cu efecte incalculabile.
Tot ce se întîmplă în Borgen este pură ficțiune, dar o ficțiune atît de reală și de actuală că pare un calup de știri difuzate la televizor. De la o – respectînd proporțiile – Roșia Montană nordică la tensiunile dintre superputerile momentului, contextul descris nu numai că e credibil, dar pare oricînd posibil. Ăsta ar fi marele merit al acestui House of Cards danez, al cărui sezon 4 a fost preluat și lansat global ca o serie separată, pe platforma web-TV care umple serile și week-end-urile cinefilului de canapea.
Borgen – Riget, Magten, og Æren / Borgen – Power & Glory, 2022-, ficțiune politică contemporană îngrozitor de plauzibilă, creat de Adam Price, opt episoade de 55-59 de minute, difuzat de Netflix.
