Acum e al doilea viitor politic al lui Nelu Tătaru. E mai bun decât primul pe care l-a avut și infinit mai coerent decât engleza pe care o vorbește.
Primul viitor politic al lui Tătaru, de-acum consumat ca țigările de dimineață ale lui Orban, s-a petrecut în mandatul de parlamentar 2012-2016. A descins atunci din Huși, unde era medic, tocmai pentru a scăpa de treaba asta cu spitalele. Pare că nici nu a mai vrut să audă de medicină. Voia să facă bani doar din politică și atât, fără alte complicații.
Astfel, ajuns la București ca senator în 2012, ministrul nostru de azi a făcut parte din Comisia juridică de numiri, disciplină, imunități și validări, din Comisia pentru drepturile omului, culte și minorități și din Comisia pentru regulament.
Aa, și din comisia specială pentru Aderarea României la Spațiul Schengen.
Nici o treabă cu Sănătatea, spitale, sistem sanitar sau cum s-o mai putea numi acum suferința asta a noastră.
„10-15% din spitale au avut manageri“, spune acum Nelu Tătaru, cu obrazul neras, obosit, dar probabil la felde habarnist în ale manageriatului ca și în anii din urmă. În 2010-2012 a condus, ca director și manager, spitalul din Huși. Probabil nu i-a plăcut prea tare, că apoi a fugit la București ca să uite. L-au luat parlamentar.
Te gândești că unul ca Gică Popescu, să spunem, intră în politică și se va ocupa tocmai cu sportul, de aceea și intră, pentru că poate ajuta mai mult fenomenul. Comparația e mult deplasată, e mai dezaxată ca centrul sexual la fetele care se masturbează excesiv, dar nici prin gând nu i-a trecut senatorului Nelu Tătaru să miște ceva în Sănătatea românească.
Lucrurile devin scârbos de amuzante în momentul în care Nelu Tătaru acuză, în această problemă a managerilor, implicarea politică. Da, o spune el, chirurg la Huși, adus în noiembrie 2019, de Orban, secretar de stat la Sănătate. Dar să vedem ce-i rezervă lui nea Nelu următorul viitor politic. Sincer, eu îl văd deputat din toamnă, dedicat problemei defrișărilor.
