Mihail are 33 de ani, un nume de familie complicat
și un cont bancar cu șase cifre. La fel ca majoritatea prietenilor săi, Mihail s-a născut la Moscova, a făcut școala la Londra, iar acum își umple majoritatea timpului făcînd călătorii de afaceri extenuante între Ibiza, Monaco, Kitzbühel și Nicosia. Soarta nu a fost extraordinar de generoasă cu părinții lui Mihail. Doar generoasă, motiv pentru care Mihail Sr. nu se poate compara cu Abramovici, Abramov sau Usmanov, dar își poate permite diferite afaceri mărunte împrăștiate prin Europa. Un butic în Cipru. O benzinărie în Italia. O firmă de strîns gunoiul în Germania.
Așa se face că Mihail are un Porsche Cayman S Roșu, perfect asortat cu plăcuțele de înmatriculare moscovite, dar și cu pițipoanca ucraineancă roșcată, botoxată și siliconată, pe care o ține de mînă cu greu prin Viena. Parțial din cauza miilor de sacoșe Versace, Gucci și Louis Vuitton pe care domnișoara le bălăngăne, parțial din cauza blănii sîngerii pentru care o întreagă specie de animale mici și blănoase și-au dat viața. Pentru mulți, Mihail e un elefant roz, o anomalie. În realitate, el nu reprezintă nimic altceva decît prototipul noului rus, gata să cucerească Europa. Nu cu MiG-uri și Kalașnikoave, ci mînuind cu dibăcie o armă mult mai eficientă: cardul de credit.
Parfumați, îmbrăcați după ultima modă
și șfichiuind o engleză impecabilă sau înghesuiți într-un autocar, îmbrăcați în fîș și duhnind a Kreskova, noii ruși sînt pregătiți să cucerească Europa, luîndu-le lejer locul legendarilor turiști chinezi și japonezi. O dovedesc cele peste zece miliarde de euro cheltuite în 2013 doar în Spania, Turcia și Grecia.
Zilnic, sute de avioane îi teleportează în Vest. Mii de autocare îi deșartă din Piața Roșie în Piața lui Mickey Mouse din Disneyland. Majoritatea sînt țărani, neciopliți, spaima oricărui hotelier civilizat din anii ‘90. Atît de țărani încît pînă nu demult austriecii fițoși și francezii snobi se vedeau nevoiți de multe ori să ia bancuri vechi cu români și să le adapteze.
Totuși, între timp, lucrurile s-au schimbat. Noii europeni nu-și mai permit fițele vechilor europeni, pentru că noii europeni nu mai au o lețcaie în buzunar. Așadar, noii europenii îi iubesc pe noii ruși. Întorc nasul cînd simt damful de vodcă cu caviar, închid ochii cînd plugarul sovietic iese la iveală în Hyde Park și își astupă urechile cînd fluxul de consoane invadează Champs-Elysées. Niciodată însă nu își feresc palma întinsă, pentru că lucrurile pe care europenii le iubesc cel mai mult la noii ruși sînt banii și ușurința cu care aceștia sparg banii. Din Creta pînă la Londra, Europa n-a mai văzut atîția ruși de la căderea Berlinului. Mai mult, s-ar putea să ai surpriza să mergi în Egipt, Maroc, chiar și India, și singurele meniuri de la restaurant tipărite în altă limbă decît cea locală să fie în rusă. Nu există pîrtie de schi din Austria, Germania, Italia sau Elveția pe care să nu vezi Olegi, Serghei și Olgi dezgropîndu-și milioanele din buzunare și îngropîndu-le în zăpadă. Nu există plajă în jurul Mediteranei pe care să nu vezi un albinos volatil prăjindu-se la soare în timp ce douăzeci de fotomodele se bagă la fund, ca submarinul “Kursk”, în jurul lui. Nu există străduță cu magazine în München, Paris sau Salzburg pe care să nu întîlnești o armată de rusoaice gata să prade toate vitrinele care le răsar în cale, în timp ce soții le privesc blajin de pe margine, căutînd din ochi cel mai apropiat bar ca să-și facă propriile cumpărături.
Desigur, ca orice mașinării simple, bazate pe băutură,
mîncare, cumpărături, băutură, distracție, băutură, rușii nu fac nici ei discriminări, așa că probabil ar veni și în România să-și spargă avuțiile obscene. Ar putea să-și aducă aminte de tezaur și de faptul că ne sînt datori. Ar putea să vină la schi în Poiana Brașov, Sinaia, Predeal, Bușteni, în loc să traverseze jumătate de continent. Vara ar putea să vină să se amestece ca niște degenerați cu degenerații locali din Mamaia, să danseze pe manele și la sfîrșit să borască în mare. Sigur ar lipi bani frumoși pe fruntea lăutarilor de la turism. Bani care probabil ne-ar trebui, pentru că în ultima perioadă raportul venituri/furturi a început să fie tot mai dezechilibrat. Totuși, există o problemă. De ce să vină Mihail să-și rupă suspensiile la Porsche pe niște drumuri inexistente? Ca să ajungă la niște pîrtii inexistente? Niște plaje obosite? Niște hoteluri care se dărîmă? Niște stațiuni-fantomă? Nu, Mihail o să se ducă tot în Creta la vară, tot în Alpi la iarnă, pentru că e doar rus, nu și dobitoc. Dar, hei, ia mai dă-i în mă-sa pe ruși. După tot ce ne-au făcut, nici n-avem nevoie de ei. Oricum îi avem pe toți ceilați turiști, nu?
2 vizualizări
