► Odată cu primăvara, localitățile patriei s-au prins în Marea Întrecere Social-Liberală de investiții nefolositoare. Stadioane acolo unde nu se practică sport, centre de informare și campanii de promovare a unor zone în care turiștii ajung doar dacă se rătăcesc, toate au scopul de a curăța bugetul de sumele cu care s-ar putea asfalta drumuri, construi școli, rețele de alimentare cu apă sau canalizări.
Printre cei înscriși în competiție se află și Primăria din Nicolae Bălcescu, județul Vîlcea, care tocmai a atribuit construcția unui stadion firmei AS SRL, din Rîmnicu Vîlcea, pentru 492.632 de lei plus TVA (610.863 de lei).
Că stadionul nu e o prioritate este cert, cum aproape la fel de siguri sîntem și că licitația n-a fost taman sportivă. Ce alt motiv ar fi avut Primăria să nu posteze caietul de sarcini pe SEAP? Plus că, dacă ar fi fost pe bune, cum de-a oferit AS SRL un preț cu doar 18 lei mai mic decît cel de 492.650 de lei plus TVA pentru care a fost scoasă lucrarea la licitație?
► După ce generații întregi de pifani au consumat tone de biscuiți înmuiați în ceai cu bromură, spre disperarea fetițelor aciuate pe lîngă gardurile unităților militare, iată că situația s-a schimbat. Armata română a dat-o pe cafea. Și nu una oarecare, ci numai din aceea conformă cu regulamentele militare în vigoare.
Cafeaua regulamentară trebuie să prezinte aspect de pulbere fină, fără aglomerări stabile, să fie uniformă ca mărime și prăjire și, la frecarea între degete, să nu dea senzația de asprime. De asemenea, aceasta mai trebuie să dețină culoare specifică, maronie, uniformă și o aromă bine dezvoltată, fără miros și gust străin.
Cel puțin așa scrie în caietul de sarcini atașat anunțului prin care UM 02022 Constanța și-a anunțat intenția de a achiziționa, printr-un acord-cadru, pînă la 3,8 tone de cafea măcinată pentru care este dispusă să plătească între 55.680 și 60.800 de lei, la care se adaugă TVA. Nu-i chiar mult, ținînd cont că UM 02022 Constanța se ocupă cu aprovizionarea întregii flote militare românești. E enorm, însă, cînd ne amintim că nu prea avem flotă.
Publicat în Cațavencii, 16(94) 2013
