Virusul și dictatorul

De două săptămâni nu se mai știa nimic despre Matei, dictatorul grăsuț și bondoc al ultimei republici comuniste din Europa de Est. Mulți credeau că s-a retras la un conac din provincie, ca să-și trateze în liniște infecția cu noul coronavirus, sau că iar își execută cu tancul vreun cumnat pe care-l bănuiește de trădare. S-a zvonit inclusiv că-și face operație de mărire a stomacului, ca să poată mânca la o masă toată mâncarea la care poftește.

Dar nu, se pare că nu era nimic din toate astea. Vestea că dictatorul Matei e în spital, unde se zbate între viață și moarte ca Messi între doi fundași de la Real Madrid, a luat prin surprindere toată suflarea din Europa. Și nu doar suflarea. Oamenii au fost și ei destul de mirați.

Se pare că dictatorul Matei, fragilizat de obezitate, zăcea la terapie intensivă, unde un ventilator pompa aer în el ca într-o cameră de tractor.

Informațiile ajungeau cu greu la populație și erau din ce în ce mai proaste. Sau mai bune, depinde cum privești. În fine, ideea era că dictatorul Matei se află într-o stare tot mai gravă și că, în mod sigur, n-o să supraviețuiască bolii. Zvonurile spuneau că ministrul Sănătății îl mai ține conectat la aparate doar pentru că nu e clar ce facțiune o să vină la putere după trecerea lui oficială în neființă. Sau la cele veșnice. Sau în lumea celor drepți, dacă presupunem că dictatorul Matei, cocoșat de burtă, ar fi unul dintre ei.

Ce nu știa însă decât un băiat, Bogdan, care era cel mai bun prieten al lui Matei, e că dictatorul n-avea nici pe dracu’. Planul lui e să creadă toată lumea că a murit, ca să vadă cine e loial și cine nu, cum fac dictatorii uneori. Putin a făcut așa, Kim Jong-un a făcut așa, de ce n-ar face și el? Ce, el e mai prost? (De obicei, la întrebarea asta trebuia să zici repede nu, altfel îți lega o nicovală de gât și te-arunca în Marea Neagră de pe stabilopozii de la Eforie Nord, cum a făcut cu ministrul Vlahopol.)

Dictatorul Matei a stat o vreme în conacul lui de la munte și, văzând că lupta pentru putere e decentă și că toată lumea îi cinstește numele și nu-i nesocotește nici o vorbă din câte a lăsat, hotărî să iasă din ascunzătoare.

–Uite, Bogdan, ce ziceai tu că miniștrii mei sunt răi și perverși și că mă vorbesc pe la spate? își mustră dictatorul cel mai bun prieten. Fii atent că ne supărăm.

Dar Bogdan nu zise nimic, pentru că vedea și el prea bine că greșise.

Matei intră în palatul lui prezidențial din Capitală și strigă la politicienii de frunte și la generalii care parlamentau pe marginea succesiunii:

–Băieți, sunt bine, nu mai e cazul să discutați unde merge acum puterea. M-am întors! A fost un test și voi l-ați trecut. Felicitări, sunteți niște oameni de toată isprava!

–Dar, tovarășe președinte, trebuia să vă refaceți la pat, spuse premierul, un tip foarte șiret și intrigant.

–Da, chiar așa, se auziră mai multe voci în sala de ședințe.

–N-am de ce să mă refac!Voi sunteți surzi? N-am nimic!

–Să știți că infecția asta cu coronavirus e tare păcătoasă, spuse cu un aer sfătos fățarnicul premier. Nu știți când vă poate lovi.

–Măi, oameni buni, eu doar v-am pus la încercare. Sunt sănătos tun.

–Da, păi multe infecții cu coronavirus sunt asimptomatice, dar asta nu înseamnă că virusul nu există.

–A zis și doctorul Arafat la televizor, tovarășe!

–Eu zic să stați în salon ca să vă refaceți!

–N-am de ce să mă refac. Ce tot vorbiți acolo?

–Noi știm că vreți să bravați, dar e mai bine să stați în pat o perioadă.

–Nu mai spun că protocolul pentru coronavirus presupune că toți pacienții trebuie internați.

–Dar n-am nimic… A fost doar un test…

Degeaba încerca dictatorul Matei să le explice că n-a avut niciodată nimic, nici măcar o suspiciune de infecție. Vocea lui era tot mai stinsă în vacarmul de miniștri și generali și nu se mai auzi deloc atunci când nailonul transparent al izoletei se-nchise deasupra lui.

De opt săptămâni e Matei într-un salon de spital și așteaptă să-i iasă două teste negative consecutive. Doar că până acum nu i s-a făcut nici un test și, săracul, nu mai știe nimic din ce se întâmplă afară. Nici măcar dacă mai e dictator.