Circulă pe coridoarele Parlamentului fumul ruperii coaliției PSD-ALDE, iar fără foc, se știe, nu există fum. Alina Gorghiu pune în circulație varianta fuziunii PNL-ALDE, cu Tăriceanu premier. Gorghiu s-a făcut remarcată, în aceeași măsură ca Turcan și ca Orban, prin efortul constant de a scufunda PNL în băltoaca lașității politice și a slugărniciei absolute față de Iohannis. E firesc, așadar, ca soluțiile ei să aibă continuitate.
Discuții, s-a stabilit, sînt. Un fel de dovadă a lor poate fi considerată și nuanțarea poziției lui Tăriceanu în raport cu Justiția, adică pactul pe Justiție acceptat ca idee. Apoi, tot Tăriceanu a lansat în spațiul public opinii divergente față de Liviu Dragnea în legătură cu două teme fierbinți: Legea Off-shore și demiterea lui Tudorel Toader. Plasarea lui recentă pe locul doi, după Iohannis, în clasamentele prezidențiale din care Gabriela Firea a căzut pe locul trei poate fi un motiv care alimentează focul. În fine, e cunoscut vechiul vis al lui Tăriceanu de a deveni șeful unui PNL unificat, așa cum i-ar sta bine celui mai vechi liberal postcomunist din România. Numai că socotelile nu se potrivesc cu dorințele. ALDE nu poate schimba tabăra fiindcă sucește gîtul propriului discurs. Tăriceanu s-a poziționat de trei ani ca inamic categoric al statului subteran, cîtă vreme PNL e susținătorul pe față al conglomeratului SRI-DNA-Iohannis. Creșterea pe care Tăriceanu a obținut-o în încredere și în intenția de vot se datorează exclusiv acestui discurs hotărît, limpede și fără ocolișuri. Dacă el ar schimba tabăra, tot cîștigul său electoral s-ar duce pe copcă. ALDE, de fapt, în termenii marketingului politic, se reduce la Tăriceanu, care, la rîndul lui, se reduce la discursul contra statului paralel. ALDE singur nu are tracțiune electorală. Montat, însă, pe infrastructura PSD, poate ajunge la struguri.
În cealaltă parte, fuziunea cu PNL nu i-ar aduce lui Tăriceanu voturi din dreapta, și asta din mai multe motive. Întîi, fiindcă dreapta urăște tot ceea ce exprimă Tăriceanu. Apoi, fiindcă dreapta e ea însăși fragmentată între PNL, USR și Dacian Cioloș. În fine, pentru că o coaliție Tăriceanu-USR-Cioloș ar trebui să considere că alegătorii sînt fundamental proști, iar fără o coaliție nu se poate dobîndi majoritatea. Ca să nu mai pomenim de alegerile pentru președinție, unde Tăriceanu susținut de PNL ar trebui să se bată cu Iohannis susținut de PNL și USR, și cu Cioloș susținut de MR100 și USR.
Poate că Gorghiu a gîndit fuziunea asta ALDE-PNL doar pe termen scurt, cît să piardă Dragnea majoritatea și să fie doborît PSD de la guvernare. Apoi, Tăriceanu de la PNL-ALDE să conducă un guvern al meu, adică al lui Iohannis. Întrebarea este: cum va trece acest guvern de noile majorități pe care și le poate construi PSD în Parlament? Hai, că rîd și ungurii de la Budapesta!
