Mi-ar place să cred că prinţul Charles, care joacă de vreo trei ani de zile, fără să-şi dea seama, rolul ţărăncuţei cu Rolex la mînă de pe coperta albumului Eterna şi fascinanta Românie, a avut răgazul, după ce şi-a căutat găinile de ouă la ferma sa din Ardeal, să se uite un pic şi la televizor.
Ar fi înţeles atunci că România seamănă cu o ţară africană, unde triburile de ţărani paşnici, pe care le-a întîlnit în seninătatea arhaică a Transilvaniei, coexistă cu triburile de canibali mai de la şes, pe care conştiinţa civică le mînă, din patru în patru ani, să umple urnele de votare cu sînge.
Ca demn urmaş al lui Vlad Ţepeş, normal ar fi fost ca Măria Sa, descălecînd la Cotroceni, să uite că e într-o vizită particulară şi, aruncîndu-l de la fereastră pe bastardul Băsescu, vinovat de uciderea unui partid, să încerce să facă din Bucureşti un al doilea Biertan.
Nici boiernaşilor de ţară Ponta şi Antonescu nu le-ar fi fost uşor, căci prinţul sigur i-ar fi extras din mulţimea figuranţilor adunaţi să sărbătorească intrarea României în normalitate şi i-ar fi urecheat pentru altoirea caprei liberale pe varza socialistă.
Din păcate însă, acest vis al unei nopţi de vară nu se termină la fel de bine ca la Shakespeare, fiindcă la ora asta România nu pare îndrăgostită de prinţul Charles, ci de mai mulţi măgari deodată.
Mi-ar placea*
Deşi este greşită, aud mult mai frecvent forma “mi-ar place” decât aud “mi-ar plăcea” şi asta în ciuda unui raţionament foarte simplu: condiţional optativul se formează din auxiliarul a avea (ar) şi infinitiv, iar infinitivul este a plăcea, nu a place.
Am spus intotdeauna ca Dinescu scrie mai bine decit vorbeste! Felicitari!