Jurnalul unui sportiv olimpic român
1 august – Dragă jurnalule, astăzi am reușit să iau medalia de argint la ceva probă de sabie. Nu-mi vine să cred! Efectiv nu-mi vine să cred! Nici măcar nu era proba mea, eu trebuia să concurez de fapt la 200 de metri garduri și am încurcat stadioanele. Ce înseamnă să ai un unchi care să-ți arate și cum să mînuiești sabia ninja pe ulițele satului, nu numai cum se sar gardurile!
2 august – Să știi că nu e adevărat ce se spune, că în Satul Olimpic e o orgie continuă. Din cînd în cînd mai trebuie să și alergi. Pe mine, de exemplu, m-a fugărit o halterofilă lituaniană, ca să mă violeze, aproape o oră. Noroc cu echipa aia de canotori australieni, care m-au ascuns și apoi m-au lăsat să dorm cu ei în pat. Cu fiecare pe rînd.
3 august – Ar trebui să o las mai moale cu încălzirea. Azi m-am încălzit cu 200 ml de palincă și pe la jumătatea cursei mă apucase somnul.
4 august – Uneori mă simt penibil că sîntem singura țară care participă la proba de caiac-canoe cu o hidrobicicletă. Tot e mai bine însă decît acum patru ani, cînd am concurat pe un buștean.
5 august – Mi-ar plăcea destul de mult să cîștig și o medalie de aur. Mi-e frică, totuși. Dacă mă prinde doamna Maia Morgenstern, o să mă pună s-o dau înapoi, cum a făcut cu cerceii dînsei.
Jurnalul unui sportiv olimpic jamaican
1 august – Am întârziat azi la antrenament, dar e numai vina mea. Am alergat o grămadă să prind autobuzul, însă autobuzul a fost mai bun, s-a antrenat mai serios și a reușit să plece din stație până să ajung eu. Mă rog, ce era să fac, l-am felicitat și mi-am văzut de treabă, așteptând liniștit următorul autobuz. Chiar n-am chef să se spună despre mine că nu știu să pierd.
2 august – Un vechi prieten din copilărie a avut azi o curiozitate de ordin personal. M-a întrebat de ce alerg așa, dacă știu că n-am furat nimic. N-ar fi mai onest din partea mea să mă opresc și să stau de vorbă cu alergătorii care fug după mine?
3 august – Mă enervează teribil că nu pot să profit de talentul meu și-n viața de zi cu zi. Mereu, când încerc să scap de urmăritori, mă opresc brusc după o sută de metri, îmi trag sufletul și mă uit la ceas, ca să văd cât am scos. O dată am reușit chiar să depășesc recordul olimpic din 2008, dar am și luat o bătaie…
5 august – Mulți spun că fuga e rușinoasă, dar e sănătoasă. Nu înțeleg. De ce să-ți fie rușine că alergi? Doar fugi, nu dai în cap la oameni pe stradă. Rușinos e poate să alergi și să ajungi pe ultimul loc, dar de ce nu zice proverbul așa de la început?
