Zbaterile candidatului de dreapta

Dragostea germano-română dintre Klaus Iohannis și Crin Antonescu a intrat în faza convulsivă cu perversiuni. Cei doi îndrăgostiți se plesnesc pe sub masă, se înțeapă la televiziuni, dar ceea ce nu se vede deocamdată pe nicăieri e faptul că se urăsc. Întors din Retragere ca din Purgatoriu, Antonescu își vrea jucăria înapoi, în vreme ce Iohannis nu mai dorește să-și descleșteze mîna de pe ea. Mai ales că cine va candida din partea PNL va candida și din partea „dreptei”. Calculele hîrtiei se ciocnesc cu socotelile fiecărei curți. Sondajele unei tabere sînt răsturnate de sondajele celeilalte, neamțul și tulceanul sînt lideri prin rotație în preferințele unui public construit din pix. De cîteva zile, după ce declinul lui Iohannis n-a mai putut fi cosmetizat nici în sondajele propriei aripi, Antonescu a revenit pe pervazul partidului ca un cocoș orbit de propria însemnătate. Mototol, dar țeapăn în convingeri, Klaus a început să resimtă efectul prezidențiabilității, iar acum îi umblă prin vene furnicăturile de mărire care îi mînă pe nemți în căutarea spațiului vital. Ca urmare, zic apropiații, e nu numai hotărît să fie el prezidențiabilul, dar e și convins că o să cîștige. Acest impas de natură narcisiacă nu i-a scăpat lui Blaga. Buldogul a mirosit oportunitatea ca, la adăpostul acestei dispute din PNL, să lărgească spectrul eligibil al dreptei și să-l arunce în horă pe MRU din partea PDL. Cu toate că a adunat doar 2% ca partid, ca persoană fizică MRU se apropie de Iohannis în clasamentul încrederii. Astfel, PDL ar ieși din handicapul candidatului Predoiu și ar putea emite pretenții la candidatul unic. Cel care, dacă învinge în noiembrie, poate rescrie cu multe zerouri soarta partidului din care provine.