15 iulie 1988, universitatea din Edinburgh, petrecerea de absolvire. Un el șarmant și un pic cam băut, în căutarea unei aventuri de-o noapte, dă peste o ea inteligentă, timidă și retrasă. El, ușuraticul catalizat de alcool, gata oricînd de un flirt – ea, fata ignorată de băieți, flatată de interesul lui, dar reticentă la avansuri, genul care refuză sexul de la prima întîlnire, pentru că vrea, desigur, mai mult.
Emma și Dexter. Rățușca cea urîtă și Făt-Frumosul facultății. Studioasa care-și calculează atent mărunțișul pentru pîine și băiatul de bani-gata, profunda și superficialul, idealista cu visuri de răsturnat lumea și tipul care-și trăiește clipa fără prea multe planuri de viitor. O pereche clar incompatibilă, un experiment amoros nereușit, abandonabil din nepotrivire de caracter. Ce legătură ar mai putea fi între ei?
Timpul trece, dar relația lor continuă, cumva. Chiar dacă el zboară din floare-n floare, trăind viața spectaculoasă de prezentator de emisiune TV și vedetă de club, în timp ce ea lucrează full time într-un fast-food sau la o școală provincială, cei doi își fac timp, din cînd în cînd, să se întîlnească, să se sune, să-și vorbească despre orice. Nu găsesc, totuși, niciodată momentul potrivit ca să fie cu adevărat împreună, au parcă gravat în ADN destinul de cuplu sentimental platonic. Deși, dincolo de prietenia aproape fraternă pe care și-o impune, Emma îl iubește cu patimă și își dorește ca Dex să se schimbe pentru ea, să simtă că vrea să fie numai cu ea. Oricît îi e de greu, însă, n-o să recunoască niciodată că e dispusă să-l aștepte toată viața.
Fiecare episod din One Day e fotografia de moment, peste ani, a unei relații neobișnuite între două vieți paralele care, pentru multă vreme, se intersectează doar temporar. Firul epic pasional, coloana sonoră bine selectată (din care lipsește doar vocea tulburătoare a lui Freddie din Love of My Life) și emoțiile de privitor nostalgic la reamintirea iubirii din liceu sau studenție care n-a fost să fie recomandă miniseria asta pentru vizionare. Cu partenerul/partenera actual/ă, în perioada curentă dintre ziua lui Valentin, Dragobete și 8 Martie, în care bărbatul se simte forțat să fie romantic și să intre pe ușă cu florile pe care nu le-a dăruit tot anul.
Se spune că un el și o ea nu pot fi niciodată foarte buni prieteni, pentru că, inevitabil, sexul va strica acea prietenie, transformînd-o în căsnicie. Sau în singurătate, provocînd băiatului falsa senzație că viața fetei s-a suspendat în locul și timpul în care s-au despărțit și că totul poate fi reluat de-acolo, oricînd. De aici conversațiile telefonice din zilele importante pentru ei, cînd s-au întîlnit sau au făcut prima dată dragoste, inițiate întotdeauna de un el băut și melancolic și încheiate de fiecare dată la fel, cu regrete din toate categoriile.
Cele mai frumoase povești de dragoste sînt cele începute și neterminate. Pentru că, spre deosebire de cele normale, reale, plictisitoare, prin felul repetitiv în care se desfășoară (cînd se risipește misterul și nimic nu mai e de descoperit, totul s-a cam terminat), cele incomplet consumate, cu mai multe sfîrșituri potențiale, rămîn nemuritoare.
One Day, 2024, dramă romantică într-un mod nesiropos, creat de Nicole Taylor după romanul omonim scris de David Nichols, 14 episoade de 19-38 de minute, difuzat de Netflix.
Asat imi aduce aminte de Love Story, o nuvela care a fost acum vreo 60 de ani, si ecranizata si motivul muzical al fimului, care a devenit si el slagar. Nu-mi mai amintesc acum nici autorul nici regizorul.
Oricum, 14 episoade pe netflix e lung si plicticos pentru asa o povestioara.