Home / Ancheta / Cum salvăm SRI?

Cum salvăm SRI?

Zoom

Cu fiecare zi care trece înțelegem că Serviciul Român de Informații e copilul bătrîn al fostei Securități făcut cu noile comandamente ale democrației. E un copil instituționalizat prost crescut, care fumează, bea, fură, se poartă obraznic cu societatea civilă și trage de țîțe instituțiile majore ale statului. E, pe de altă parte, un copil necesar, care trebuie reeducat și reintegrat în societate cu toată blîndețea și ineficiența de care dispun procedurile libertății.

SRI a fost surprins de fotografiile zilei cu mîinile băgate pînă la umăr

în delirul mediatic al arestărilor. Toate comunicatele DNA care anunță noi capturi au sufixul publicitar “anchetă desfășurată cu sprijinul SRI”. Ca urmare, popularitatea celor două instituții crește în sondaje ca vezica unui băutor de bere, amenințînd piscurile dominate de Biserică, Armată și SMURD. Acest joint venture destinat să dezorganizeze rețelele de corupți și să bage la zdup, de-a valma, pe hoți și pe adversari, e construit însă pe neatenția legii, pe nebăgarea de seamă a instituțiilor însărcinate cu rigoarea, pe lipsa de vigilență și complicitatea clasei politice.

Are voie SRI să se amestece în anchetele penale? Să cităm dintr-un răspuns oficial pe care instituția îl trimite, cu semnătură și parafă, cuiva care a pus întrebări: “Potrivit dispozițiilor legale în vigoare, activitatea Serviciului Român de Informații nu are o natură judiciară, cadrelor instituției fiindu-le interzisă, prin lege, efectuarea unor acte de cercetare/urmărire penală”.

Prin urmare, cercetarea în materia infracțiunilor penale îi este interzisă, iar SRI nu prea are voie să trimită către DNA, DIICOT sau Parchetul General informările pe care vedeam seară de seară la televizor că le trimite. Legea, cel puțin, interzice acest lucru, chiar dacă protocoalele semnate între SRI și aceste instituții o permit. Dar o să vedem mai jos și cum e cu aceste protocoale, pe care ar fi mai nimerit să le numim rute ocolitoare ale legii.

În afară de sesizări protocolare, SRI mai colaborează cu parchetele și pe înregistrări telefonice. Am lămurit în multe rînduri cum această producție de stenograme este ilegală, cum SRI ascultă oameni inocenți sau presupuși răufăcători fără ca acest lucru să fie prescris de vreo lege, și cum a căpătat această activitate permisiune pe șest, în baza unei hotărîri CSAȚ și a uneia emise de ANCOM, ambele fără putere de lege. Nu insist, căci e o poveste mai cunoscută ca “Ursul păcălit de vulpe”, vreau doar să avansăm cu vindecarea bolnavului împotriva voinței lui.

Cu ce ar trebui să se ocupe, de fapt, SRI?

Cu securitatea națională, bineînțeles. Legea 51/1991 zice că amenințările la securitatea națională a României sînt, în mare, următoarele: planuri și acțiuni care vor să suprime suveranitatea, unitatea, independența sau indivizibilitatea țării, provocarea de război sau război civil, înlesnirea ocupației militare străine, trădarea, acțiunile armate împotriva puterii de stat, spionajul, transmiterea secretelor de stat, subminarea instituțiilor, sabotajul, atentatele, acțiunile totalitariste și extremiste, terorismul, sustragerea de armament, contrabanda cu arme clasice și radioactive.

După cum se vede, nu reiese de nicăieri că schimbul de sms-uri dintre Cici Bratu și Ana Maria Topoliceanu, sau convorbirile pe iPhone dintre Ioan Niculae și Cruduța se pot încadra la amenințări la adresa securității naționale.

SRI persistă, totuși, în această confuzie și, încet-încet, la capătul a două decenii de reformare a serviciului, a ajuns azi să se substituie parțial organelor de cercetare penală. Faptele de corupție – presupuse sau reale – nu sînt amenințări la adresa securității naționale, fiindcă nu există nici o lege care să spună așa ceva. Cît despre protocoalele care o spun, ele au aspirații de lege, dar nu sînt altceva decît niște contracte între instituții. Faptul că au caracter de secret de stat și nu sînt accesibile decît persoanelor cu certificat ORNISS spune destule despre intenția SRI de a fugi de lumina legii. La celălalt capăt al tunelului stau legea 51/1991 și legea 14/1992 ca să amintească generalilor, procurorilor și politicienilor că serviciile secrete nu au competențe în zona judiciară și nu întreprind acțiuni de cercetare/urmărire penală.

Ca și cînd toate astea n-ar exista,

Comisia parlamentară de control asupra SRI, instituția cea mai autorizată de pe planetă pentru a cere socoteală Serviciului, joacă un teatru de păpuși scris și regizat de prim-adjuncții și adjuncții convocați la Parlament.

Între noi fie vorba, comisia e compusă din oameni aflați în mrejele secretului de serviciu, oameni deprinși cu munca informativă în dublu sens, unii foști ofițeri SRI, alții absolvenți ai diverselor colegii de apărare și informații, în fine, unii pur și simplu incompetenți. În fața acestei comisii – însărcinată, deci, cu supravegherea legalității –, generalii au înșirat prioritățile pe 2015 ale SRI. Iată ce preocupă acest corp de militari specializat în securitate națională:

– acțiunile de influențare a actului decizional la nivelul diferitelor instituții ale statului (adică acțiuni de corupție, care sînt de competența DNA);

– disfuncțiile economico-sociale care afectează grav calitatea vieții fiecăruia dintre noi (tot corupție, tot DNA);

– criminalitatea organizată transfrontalieră (competența DIICOT);

– fenomenul terorist și agresiunile cibernetice (care sînt, în sfîrșit, de competența SRI).

Prin urmare, prostirea societății se face prin chiar reprezentanții ei. De față cu supercomisia obedientului Georgian Pop, SRI se insinuează pe locul altor instituții și comite asta la vedere. Comisia Pop e prea proastă sau prea ascultătoare ca să bage de seamă această uzurpare de atribuții și competențe, iar copilul teribil și obraznic al puterii nevăzute, SRI, ocupă noi teritorii.

În același timp, SRI e o instituție vitală a statului român. Intrarea ei în legalitate, redesenarea ei structurală și operațională sînt obiective obligatorii. Semnalul tras recent de Curtea Constituțională cu privire la neconstituționalitatea legilor Big Brother lasă SRI într-o situație de ofsaid legitimist, din care nu poate ieși decît prin schimbarea sistemului de joc.

(309 articole)

www.catavencii.ro

Comentarii Facebook

  1. Bravo,Doru! Cat despre G Pop s-a vazut cum incerca sa-i curete costumul fostului director SRI

  2. Si cu ce ne deranjeaza daca pe langa atributiile date prin lege, cele pe care le-ati insirat, SRI intinde o mana de ajutor DNA-ului, avand in vedere ca dispune si de tehnica si de personalul potrivit? Probabil ca cineva apropiat dumneavoastra, domnule Buscu, a fost “calcat” zilele acestea si asta v-a facut sa fiti dintr-odata preocupat de “ilegalitatile” serviciilor secrete.

  3. … tare bine le spui domnule Buscu. Problema e ca adevarurile pe care le tot spuneti se lovesc de ziduri de ignoranta, nesimtire, tradare cu care sunt inconjurati cei ajunsi sa “administreze” “colonia” romaneasca, de zidul de nestiinta si dezinformare construit in mintile majoritatii romanilor, din cauza propagandei eficiente facuta de cei care numai binele acestei tari nu-l vor. Cat despre SRI … cred ca adevaratii patrioti din el, daca mai exista, nu sunt in functii cheie sl duc un razboi de gherila pentru ca, serviciul e puternic parazitat pana la varf.

  4. Ce sa zic domnule Buscu, aveti dreptate, activitatea SRI este in mare parte ilegala insa daca nu erau ei sa incalce legea, astazi probabil nu mai vedeam atatia rechini corupti bagati la puscarie.

  5. va dati seama ce game of thrones se joaca acolo??! SRI face si desface cum vrea si ce vrea in tara asta, fara ca NIMENI sa poata controla in mod real ceva,; este mai mult decat de speriat! pai, mai degraba ne-am arunca intr-o dictatura militara sau SRI-sta si macar am stii de ce se intampla….

Adaugă comentariu

Câmpurile marcate cu * sunt obligatorii! Adresa de email nu va fi publicată.
Comentariile care conțin injurii, un limbaj licențios, instigare la încălcarea legii, la violență sau ură vor fi șterse. Îi încurajăm pe cititori să ne raporteze orice abuz vor sesiza in comentariile postate pe Catavencii.