Nu știu ce se-ntîmplă cu mine și n-am mai spus nimănui, dar de cînd dl Klaus Iohannis a venit la Cotroceni, eu, care nu cred în prostiile astea, am tot soiul de vise stranii, urîte. Pe vremea lui Traian Băsescu aveam vise normale, cu bairamuri, cu chefuri, cu sex protejat, pe vremea lui Ion Iliescu mă visam femeie de serviciu maior la Kremlin, iar pe vremea lui Constantinescu nu visam nimic, dormeam dusă. Pe când acum mi-e și frică să mă culc. Alaltăieri noapte, de pildă, m-am visat prima doamnă a țării, dar eram văduvă, umblam numai în negru, ca Regina Victoria după ce i-a murit soțul, numai că eu nu mai știam cine-mi fusese soț. Acu’ o săptămână, probabil influențată și de știrile despre bietu’ Ponta, m-am visat la Miami, doar că nu eram femeie, ci femelă de delfin din marele acvariu de acolo și mi se aruncau când făceam tumbe nu pești, ci bucăți de carne de oaie, ceea ce eu nu suport, am fost de trei ori la toaletă în noaptea aia. Sau, poftim, chiar azi noapte am avut coșmarul că mă încurcasem – ptiu! – cu viceprim-ministrul Gabriel Oprea care, numai în chiloți și maieu, îmi ordona: „Ridică picioarele! O cere Interesul Național!“
Aș vrea să se promulge o lege că dacă visezi că ești gravidă, să ți se dea concediu de maternitate.
Doamna Carmen Iohannis și-a amenajat aici, în aripa de est a Palatului, probabil ca să nu-și iasă din mână, un mic cabinet de engleză, cu discuri, cu retroproiector, cu DVD-uri cu serialul „Forsyte Saga“, „Crimele din Midsomer“ etc., pentru angajații care vor, pe gratis, să învețe sau să-și perfecționeze limba lui Shakespeare. Prima care s-a înscris la cursuri a fost Cerasela, femeia de serviciu de pe palierul doi, și de-atunci, de două săptămâni, n-o mai scoți din „How do you do?“, „Shiiit!“ și „Fuck you!“
(va urma)
