În sediile Forței Civice, pe lîngă vîjîitul vîntului care n-are de cine se împiedica, se mai aude din cînd în cînd ecoul unei voci venite de la București. Puținii trecători care se încumetă să treacă la ceas de seară pe lîngă sediile cu pricina ar putea jura că vocea îi aparține fostului premier Mihai-Răzvan Ungureanu, care repetă obsesiv: “M-a trădat, m-a trădat, m-a trădat!”. Din cînd în cînd, litania este întreruptă de zgomotul unei sticle goale de Lagavulin care se sparge de perete.
Acum, nu știm exact dacă este vorba de halucinații auditive de grup, dar cert este că MRU pare, zilele astea, să-și fi văzut apropiindu-se un prematur final al viselor de candidat al dreptei unite. Negocierile discrete cu PMP au încetat brusc odată cu venirea Elenei Udrea, PDL-ul nu se răzgîndește încă în privința lui Cătălin Predoiu, iar Traian Băsescu, singura speranță a șefului celui mai puțin vizibil partid parlamentar, și-a găsit de două săptămîni o nouă jucărie. Cam dezarticulată, nevorbitoare de limbi străine precum fostul ministru de Externe, dar mult mai dornică de parvenire și gata să sacrifice totul doar pentru a ajunge președinte pe mîna matrozului.
Acum, afișele celui care se mai vede, încă, un candidat cu șanse au înțepenit în computer, așteptînd nu doar siglele partidelor susținătoare, ci și bunul de tipar din partea unui eventual sponsor, din ce în ce mai îndepărtat pe măsură ce se apropie alegerile.
Jocul a fost mult mai subtil si, iata, foarte eficient: trebuia scos de la sefia SIE fara sa deranjeze „agenturili straine”.