Dacă n-aţi ajuns niciodată prin Aeroportul Băneasa (măritată Aurel Vlaicu), atunci vă explic simplu: clădirea arată şi pute ca o gară sătească prin care opreşte doar personalul de Roşiori. E drept, pasagerii au scăpat de gumari şi de paporniţele cu brînză împuţită, dar au păstrat mirosul şi tîmpeul la acelaşi nivel, că doar nu ne vindem ţara şi tradiţiile milenare doar pentru că acum avem apă la robinet.
Trec peste mîrlanii care stau la coadă cu o oră înainte de îmbarcare şi fug disperaţi spre avion, să nu prindă cumva loc în picioare. Ei sînt nişte mediocri fără talent şi viziune. Am în schimb trei băieţi unu’ şi unu’, dovezi vii că mama proştilor ar trebui să-şi lege trompele. Cu sîrmă ghimpată.
Primul a fost boss de boss şi a venit la aeroport cu taxiul. Normal, aţi zice, că era 5 dimineaţă. Ba nu e normal, zic io, că venea din Brăila. Şi a plătit, după socoteala mea ochiometrică, cam cît a dat şi pe cursa Bucureşti-Roma. De ce? „Păi, ce să fac, nenicule, să mă înghesui la microbuz cu toţi ţăranii?“ Corect, deci ţi-ai luat şi „Priority boarding“, nu? „Da’ ce, io am bani de aruncat?“ Al doilea a uitat în 2 minute că a venit de la Roma cu low-cost-ul pentru amărăşteni. Şi-a scuturat afectat treningul de praf, şi-a pus şosete albe, s-a încălţat la loc cu şlapii şi a urcat în limuzina albă care-l aştepta la ieşirea din aeroport. Cred că se grăbea la o nuntă prin Moldova.
Pe ultimul şi cel mai adevărat dintre geto-tolomaci l-am găsit la coada de îmbarcare. O băbuţă încerca să-şi strecoare moşneguţul în scaun cu rotile ceva mai în faţă: „Nu vă supăraţi, ne puteţi face loc, ştiţi, sîntem la «Priority boarding».“ Restul cirezii mugea „Nu“ în surdină, dar băietul nostru a ridicat glasul: „Păi, ce te grăbeşti, doamnă, aşa? Io stau în picioare la coadă de două ore. El stă jos, bine-mersi!“.
boss de boss? :)))) se mai zice si smecher absolut, sau chiar smecher permanent