Am să v-o spun ex abrupto: la Nea Iordache trebuie să bei singur. Este cu totul contra-intuitiv, plus că-i şi cam trist, dar este adevărul gol-goluţ. Motivele sunt complexe. În primul rând, nu poţi să bei cu Nea Iordache la el acasă, şi nicăieri altundeva, de fapt: el nu bea, că n-are voie. Nu de la doctor, că-i sănătos tun, ci de la popa: la ei, la neoprotestanţi (nu ştiu care confesiune anume), alcoolul e câh, nu ca la noi, ăştia cu frica lui Dumnezeu.
În al doilea rând, Nea Iordache şi-a făcut casă special ca s-o închirieze turiştilor, nu aşa de florile mărului, să stea la şpriţ cu vecinii. Deci, ne-am lămurit: vii acolo cu prietenii tăi, el îţi dă cheile, îţi urează cele de cuviinţă şi se tot duce-n treaba lui, lăsându-te să-ţi faci treaba cu amicii. Abia după ce pleacă Nea Iordache îţi dai seama cât e de şmecher şi cât de subtil îţi sabotează sesiunea de beţie: oferindu-le co-petrecăreţilor tăi altceva de făcut. Ai în vilă televizor pentru proşti, şemineu pentru romantici, şah pentru inteligenţi, table pentru norocoşi, zaruri de poker pentru rafinaţi şi cărţi de joc pentru toată lumea. Pentru gospodine există o bucătărie dotată cu de toate – din păcate, Nea Iordache n-a prevăzut şi o chiuvetă special destinată vomitatului, aşa că e bine ca vasele murdare să fie spălate pe loc, nu lăsate în chiuvetă (se mai întâmplă şi incidente nedorite).
Pentru gospodini există un grătar performant în curte, unde trebuie să fii chiar prost ca să-ţi arzi fripturile; eu, de pildă, nu le-am ars niciodată (le-am lăsat crude, dar ăla a fost tot un incident). Pentru petrecăreţi, în curte e un ditamai pavilionul cu etaj, unde ai loc de dans la parter şi masă de ping-pong la etaj, iar din spatele curţii începe un traseu spre Măgura. În condiţiile astea, cine să mai stea la băut cu tine în vila lui Nea Iordache din Bran?!
