“Goldfasan”. Așa erau numiți, cu oarecare simpatie, fițoșii nazismului între 1933 și 1939, când, ajunși la putere oarecum pe neașteptate, duceau o viață de vis într-o Germanie aflată în plină creștere economică. Erau frecventați de ziariștii britanici sau americani, erau la modă, promiteau 1.000 de ani de distracție în cabarete și cafenele decadente. Erau tineri, blonzi, înalți și fermecători. Veneau cu ceva nou și părea că vor schimba cu zâmbetul pe buze lumea aia învechită de pe prăfuitul continent numit Europa.
Fazani aurii ar putea fi numiți și bloggerii care au apărut în ultimii ani ca ciupercile după o partidă de sex neprotejat. Într-o mare de idei și concepte valabile (ceea ce la naziști lipsea de la bun început) s-au strecurat câțiva Ernst Röhm, îndrăgostiți de uniforme militare și perversiuni împinse dicolo de limita acceptată de societate. Dar au trecut neobservați sau au beneficiat de o indulgență semi-inconștientă, cauzată de noutatea domeniului. “Ce dacă omul e rasist? Pe internet e adevărata libertate de exprimare!”. “Ce dacă omul e incult? Pe internet se cizelează noua generație de scriitori!”. “Ce dacă …? Fiindcă pe internet…!”. Puteți completa cu ce doriți domniile voastre. E liber.
Dar timpul a trecut, lucrurile s-au mai așezat, iar excesele tinereții ar fi trebuit să se mai domolească. Unii bloggeri și-au văzut de treabă, au evoluat, au arătat de ce, la o adică, ar putea înlocui o parte din presa tradițională. Alții – încurajați și de faptul că au început să fie tolerați pe la evenimente, invitați ca vorbitori gratuiți sau amăgiți cu două pixuri, un pișcot și o sacoșă cu daruri – au început, direct, să se creadă ziariști și dumnezei. Fără, însă, a face câteva dintre lucurile elementare pe care le fac jurnaliștii sau dumnezeii.
Să luăm un caz, extrem de recent, ce ar putea avea urmări extrem de grave.
Sebastian Bârgău, o stea a blogosferei autohtone, un justițiar neînfricat, cunoscut sub numele de scenă “Visurât”, a vrut să arate lumii că se pricepe la jurnalism și a demascat o campanie umanitară drept o înșelăciune comisă de niște oameni putred de bogați.
Cum stau lucrurile?
El este Tudor. Are o boală rară, care necesită un tratament costisitor și un transplant de măduvă. Părinții lui, ajutați de mai mulți oameni, au demarat o campanie de strângere de fonduri pentru a face rost de banii necesari. Nu sunt primii și nici ultimii care fac asta, pentru că, deși sunt cotizanți la sistemul de asigurări de sănătate, statul român nu le oferă asistența de care au nevoie. Și, mai ales, nu le-o oferă atunci când au nevoie.
Tatăl lui Tudor lucrează în domeniul asigurărilor și este și consilier local în Mangalia, din partea unui partid care exista atunci când a fost ales și care nu mai există acum. De la nașterea lui Tudor, mama acestuia stă acasă, având grijă de copil. Nu, nu e o fantezie maternalistă, mai ales că deja ați aflat că Tudor are nevoie de mai multă atenție decât un copil fără probleme. Părinții lui Tudor nu sunt căsătoriți la starea civilă, lipsindu-le hârtia care l-ar face fericit pe Sebastian Bârgău. Acea hârtie neexistând, nu există nici menționarea unei soții în declarația de avere a tatălui lui Tudor.
Proprietățile părinților lui Tudor sunt scoase la vânzare, de luni de zile, în speranța că vor obține măcar o parte din banii necesari tratamentului de care are nevoie copilul lor. Unele posesiuni (acțiuni) au și fost vândute, iar banii s-au dus pe tratament. Mai sunt de vânzare, în momentul acesta, o șalupă din fibră de sticlă cu motor Yamaha, un teren intravilan de 1.000 de metri pătrați în 2 Mai și 33% din această proprietate din Letea, județul Tulcea (VEZI GALERIA FOTO).
Ce a înțeles aspirantul la jurnalism din toate acestea, primind un pont și verifcând informațiile doar online, fără să dea nici măcar un singur telefon sursei primare (părinții lui Tudor)?
Păi a înțeles că tatăl lui Tudor are o casă de vacanță de 16.000 de metri pătrați la Letea (ați văzut pozele și, în plus, ar trebui să știți că toate casele din Letea nu acumulează 16.000 de metri pătrați), că deține un yacht, că mai are și teren la 2 Mai plus apartament în Mangalia și că minte în declarația de avere, excrocând, apoi, publicul sensibil pentru a-i salva copilul, în timp ce el nu vrea să renunțe la micile bucurii ale vieții.
Constatând domnia sa asta făra a executa nici măcar minimele verificări necesare unei solide documentări jurnalistice, se duce repede să declare că nu este bine să donați vreun ban prin SMS pentru ca Tudor să poată avea o viață normală. Acesta este punctul de vedere al unui blogger fruntaș care, beneficiind de parazitarea bloggerilor cu adevărat relevanți, a devenit, în timp, un soi de cineva, urmărit de 1.500 -2.000 de cititori.
N-am o morală la sfârșitul acestui text, ci am doar două rugăminți:
Prima se adresează unora dintre îngerii mei păzitori care sunt, în același timp, citiori ai revistei noastre: dacă puteți, ajutați-l pe Tudor (Bibi îi spun părinții). Datele le aveți în continuare.
A doua rugăminte se adresează advertiserilor și agențiilor de publicitate: în loc să încălziți la sân un mic fazan auriu cu blog semi-vizitat doar pentru că dă bine, faceți CSR adevărat și investiți nu neapărat în Tudor ca un caz particular, dar într-un sistem care, pe viitor, ar putea rezolva problema multor altor copii. Aveți, slavă Domnului, unde să cheltuiți banii cu mai mult folos decât pe blogul acestui nazist netemperat, care sare calul din ce în ce mai tare și vă aduce deservicii de imagine prin simpla asociere cu numele lui. Nu cred că Petrom, Romtelecom sau alte companii mari au de ce să-și asocieze imagininea cu acest bastrad al descendenților NSDAP.
A treia rugăminte este bonus și se adresează tot cititorilor noștri: dacă v-am convins, cât de cât, dacă nu puteți dona, măcar boicotați produsele companiilor care se asociază de bună voie cu un astfel de personaj. O minimă igienă morală este necesară, inclusiv în mediul online.
Al dumneavoastră,
cui ii pasa de toti moldovenii ziaristi doar in mintea lor, care o sug de ani de zile din amicitiile cu alti a-listeri de 2 lei ?
Bravo!Chapeau! Acest individ merita o linsare mediatica de toata frumusetea.
Un vis urat, ce sa mai.. din pacate si voi, Catavencii, aveti un blogger care se crede jurnalist.si care-si rezolva problemele de erectie in public, facand de rahat orice spre care isi indreapta privirea ingenua. Pitic Urat i-as spune..
Felicitari.
acelasi personaj le da un ultimatum agentiilor care il hranesc http://www.visurat.ro/2011/12/08/sfaturi-pentru-agentiile-care-lucreaza-romaneste/ , nu cumva sa-i mai ceara facturi ptr prestatiile lui, ca el e deasupra acestora chestiuni, el vrea cashul si gata. sper sa se lamureasca lumea odata…
Sinistru personaj. Dar noi stim asta demult.
In articol scrie salupa, nu yacht.
felicitari pentru acest articol!
nu am văzut vreo replica sau scuza din partea bloggerului, ar fi cazul sa încerce sa drege ce-a făcut ca e viata unui copil în joc…
Anina, nici sa nu te astepti la replici sau scuze, el nu citeste presa, el e „deasupra tuturor”
un nenorocit care cersea faianta pe blog la el si la purcica de navastasa ca sa isi faca casa ca nu mai aveam bani. sa nu asteptati scuze de la scarba asta ca nu vor veni e mai presus de asa ceva el este unic si irepetabil. natie de nenorocit.
De ce este gazduit pe site-ul Catavencii blogul unui Pitic Gratis? Sinteti colegi de redactie?
Frumos articol, recunosc, m-ati facut sa donez, sper ca micutul sa aiba parte de tratamentul necesar si sa devina un pusti sanatos.
Sincer habar nu aveam de aceste speculatii si nici nu le cred adevarate, drept dovada felicit initiativa de a face o adevarata ancheta jurnalistica pentru a dovedii buna-credinta a aceastei campanii umanitare! Totusi ”Vis urat” nu este un blogger chiar apreciat in blogosfera, dimpotriva, el face parte dintr-o categorie de bloggeri ale caror opinii nu sunt luate in seama! apoi, traficul pe blogul sau se datoreaza altor factori, in nici un fel datorita importantei sale!
Cu un singur comentariu, pe care o sa-l scriu pana mi-or cadea tastele. Aia NU SUNT bloggeri! Aia sunt doar jmecherasi dornici de spatii publicitare si de test-drive-uri prelungite. Cu periute de dinti electrice. Gen.
Nu doresc sa-i tin partea lui VisUrat asta, in materie de ignoranta in cazul asta cred ca-l intrec pentru ca nu i-am citit niciodata blogul. Oricum cred ca inconsecventa cu care urmarim parerea cuiva de-a lungul timpului ne face consecventi cu restul si asta-i mai important. E impresionanta povestea lui Tudor si mi-as dori sa-l ajut daca as putea. Sunt sigur ca multi o vor face citind articolul dumneavoastra. Parintilor acestui copil li se face o mare nedreptate prin ceea ce e scris pe blogul acelui om; aceasta ar fi de-a dreptul imoral daca am trai niste vremuri in care astfel de lucruri nedrepte s-ar intampla din cand in cand. Mai trista decat povestea acestor parinti care isi vand tot ce au ca sa-si salveze micutul, nu-i decat aceea a celor care nu au nimic de vandut inainte ca puiul lor sa se piarda nestiut de nimeni findca nu-si permit nici sa-si mediatizeze nenorocirea… Imi pare rau, e o chestiune terbil de delicata si repet: cazul este foarte tulburator, ceea ce afirma blogger-ul este reprobabil si nefondat. Ceea ce i se intampla copilului este teribil, dar tot restul e discutabil. Ii invit pe toti care au bani multi sa ajute aceste suflete, dar pe toti cei care au bani putini si sunt impresionati de asta, sa si-i pastreze – pentru copii lor, pe care-i au sau ii vor avea. Chiar sanatosi copii nu raman asa daca sunt saraci. E impresionant cum oamenii marunti renunta bucuros la putin din putinul lor, iar alti oameni agonisesc. Inconjurati de saracie si mii de cazuri de copii problema, e clar ca trecem pe langa ele daca ne cumparam mai mult decat o casuta si o masina. Nu mergem cu salupa la serviciu nu? Intr-o tara atat de saraca e o sfidare sa fi chiar si rasarit. Nu ai nici o vina, adevarat, nu furi, dar in caz de necaz, ar trebui sa fi baiat mare si pe cont propriu. Atat am avut de spus.
Sa iti fie rusine asa-zisule blogger! In loc sa te informezi temeinic inainte de a „mazgali” ceva pe site-ul asta, preferi sa arunci cu gunoi in initiativa unor oameni napastuiti de soarta!! Sper sa nu fi si tu pus vreo-data in situatia lor! Pseudonimul de „visurat” ti se potriveste de minune si iti caracterizeaza conduita!!!
ESCROC – ESCROCA – ESCROCAND!!! conform DEX
Știe cineva care a fost sfârșitul poveștii. Acest personaj s-a aciuat prin Hunedoara. Aci face la fel: împrăștie cu venin in stânga și-n dreapta. Odios personaj