Și cu Astra, basta! Finala pierdută de Cupa României (după prelungiri și lovituri de la 11 m) se dovedi a fi ultimul meci al lui Reghecampf pe banca Stelei. Un antrenor merituos își face cuminte băgăjelele, îndesîndu-și în geamantan faimosul preparator fizic neamț și, posibil, doi-trei jucători de bază. Pe urmele altor iluștri precursori români, Reghe urmează să ia numele fotbalului în deșert, în Deșertul Arabiei, la Al Hilal. El pleacă în plină glorie, în timp ce la Steaua se declanșează o criză de succesiune cu rezultate complet imprevizibile. Numa’ de predictibilitate nu poate fi vorba la stîna lui Gigi, dă-i minte, Doamne, și luminează-i creierii!
Într-un fel, mișcarea asta ar putea fi un cîștig pentru “fenomen”. Se redeschide meciul, se relansează competiția. La cum arăta Steaua ultimelor două ediții, risca să monopolizeze campionatul, dominîndu-l hegemonic și pe termen lung, așa cum s-a mai întîmplat pe la jumatea anilor ’90. Nouă nu ne place deloc totalitarismul, nici măcar în fotbal… D-aia, ulterior, am incriminat și dictatura bucureșteană, reprezentată de tripleta Steaua-Dinamo-Rapid. Fi-ne-ar gura de păcat să ne fie! Azi, Dinamo e în insolvență și cu Borcea la pușcărie, Rapid e fără licență de Divizia A și cu Copos la pîrnaie, iar Steaua e fără busolă și cu Gigi & Meme la pandaimos. Fraților, am învins?
Chestia e că, futu-i mă-sa, nici o alternativă nu s-a dovedit a fi viabilă. CFR Cluj rămîne tot o construcție artificială, Urzicenii s-au desființat, iar Oțelul e pe cale să se ducă tot într-acolo, odată încăput pe mîna unui dubios ca Adamescu. Ba mai mult, simpaticele noastre Craiova și Timișoara, tradiționale simboluri ale nesupunerii universitar-provinciale, pendulează acum, complet confuz, între divizii și grupuri de interese. Of, of, of, atunci în cine să mai crezi? În Chiajna, în Clinceni? Hai să fim serioși!
Încît am ajuns să ne întrebăm, n-am fi crezut, ca feseniștii de odinioară: le dăm jos pe Steaua și Dinamo, buun, da’ pe cine punem în loc? Criza din Ghencea poate fi o oportunitate, dar în nici un caz nu va fi și soluția redresării fotbalului băștinaș. La noi, după cum se vede, proiectele pe termen lung durează maximum trei ani. Iar miturile sînt dinamitate (ceea ce nu-i rău, din principiu), tăticule, doar ca să n-ai cu ce le înlocui.
