Mi-am cam pierdut încrederea în bucătăria chinezească de la noi: nu că aş avea probleme cu gusturile orientale (chit că nu-mi place curry), ci fiindcă un amic care a fost în China mi-a spus că nu prea e legătură între mîncarea lor de acolo şi cea de aici.
M-am mirat şi i-am dat drept exemplu pozitiv un local unde mîncasem bine (ziceam eu) şi unde erau chiar bucătari chinezi, pitoreşti, de la mama lor. El ştia mai bine cum stătea chestia, concret, şi mi-a explicat: „Da, mă, ai dreptate, cei de la bucătărie sînt chiar chinezi pitoreşti, de la mama lor. Doar că nu-s bucătari, ci muncitori în construcţii“.
