Milioane de oameni ies pe străzile Berlinului, de Revelion. Senzația e că jumătate dintre ei se află între Brandenburger Tor și Siegessäule (Columna Victoriei) și că cealaltă jumătate încearcă să ajungă neapărat acolo, pentru că, aparent, în toate celelalte locuri nu se mai găsește nimic de băut. Senzația e falsă, evident. Pe 31 decembrie, Berlinul se scaldă în alcool și comercianții se asigură că asta continuă neîngrădit pînă a doua zi spre seară, cînd toată lumea se drege cu berile de după.
Localnicii spun că ceea ce se-ntîmplă pe Strasse des 17. Juni e cel mai mare party de Revelion din lume (un milion de oameni, doi kilometri lungime, 80.000 de metri pătrați, 500 de jurnaliști acreditați, 350 de canale de televiziune). Îmi place să-i cred, întrucît încă nu le-am văzut pe cele din New York, Rio de Janeiro sau Sydney, iar Berlinul are, indiferent de cifre, o impecabilă reputație nocturnă.
Cert e că, de Revelion, între Brandenburger Tor și Siegessäule se instaurează cel mai bine organizat haos din lume. Fiind treabă nemțească, funcționează impecabil an de an, după cum o atestă sutele de camere de supraveghere montate de poliție spre a descuraja eventualele atentate cu sticlele de Sekt (un vin spumant local, asupra căruia nu mă pot pronunța). Sînt milioane de cîrnați, sute de boxe și de două ori mai multe lasere care brăzdează cerul de o manieră care, sub o guvernare românească, ar bulversa iremediabil traficul aerian de deasupra landului.
Sînt programate zeci de show-uri minimale și mijlocii, iar pe scena mare se perindă artiști despre care ai uitat că există sau despre care tocmai afli că au un succes nebun la Berlin (de la Bonnie Tyler și Smokie la Die Prinzen și The Drapers). De-a lungul bulevardului sînt amplasate zeci de standuri ticsite cu produse alimentare care merg în orice combinație cu orice fel de alcool. Perfect explicabil, zărești mii de berlinezi făcuți din alt material decît noi, oamenii obișnuiți. La 5 grade Celsius poartă niște flintirici în culori estivale și ai impresia că singurele chestii care-i țin în viață sînt vodca, muzica electronică și Ecstasy-ul; nu neapărat în această ordine, dar musai împreună.
Dacă ești genul de turist care a venit la Berlin să facă poze, asigură-te că, la cumpăna dintre ani, ai la-ndemînă un perimetru de 40 cm pătrați în care să-ți plasezi trepiedul. Acest spațiu vital e în pericol dacă: a) în apropiere e un grup de turiști ruși, indiferent cît de bine îmbrăcați sînt și de numărul de copii care-i însoțesc; b) în vecinătate se află un grup de punkeri nemți, indiferent de numărul lor. Țigani de-ai noștri n-am prea văzut și o posibilă explicație e că-n Germania încă există lege, ordine și Dobermani.
Dacă ți se pare că fotografiile nu ies bine din locul în care te-ai plasat, fii sigur că cinci metri mai la stînga o să iasă la fel, dar cu o întîrziere pe care nici un fotoreporter serios nu și-ar asuma-o. Iar dacă pozele tale ies mișcate, de vină sînt timpii de expunere sau frigul (e un oraș aerisit, în care vîntul bate nemțește și Berliner Weisse se bea 365 de zile pe an). În nici un caz artificiile – cele mai explozive pe care le-ai văzut de la petrecerea de adio a lui Bilbo Baggins încoace. Durează vreo 20 de minute care par 30, iar Primăria cheltuiește anual două milioane de euro numai pentru a se asigura că spectacolul pirotehnic face toți banii dați pe cazare de cele 350 de canale de televiziune acreditate la Revelion.
Evident, există alternative viabile, de calibru mare. Grație arhitecților, urbaniștilor și, pe alocuri, bombardamentelor aliate din cel de-al doilea război mondial, orașul e caracterizat de spații largi, propice unor adunări populare de dimensiuni monumentale. Ideea e că, de Revelion, înăuntru nu stau decît milionarii, paraliticii, intelectualii care au venit să-l vadă pe Barenboim cîntînd, de Anul Nou, la Filarmonica din Berlin și Angela Merkel, care face băi de mulțime doar în situații politice excepționale.
Reichstag-ul, bunăoară, e o soluție cel puțin decentă dacă ai ieșit tîrziu din hotel și, din pricina traficului vesel, dar infernal, ți-e imposibil să ajungi în timp util la Poarta Brandenburg. Se poate respira mai în voie, iar amplasamentul e ideal pentru a vedea la lucru artificiile. Și, în funcție de unghiul în care te situezi, niște domni la costum, sus de tot, sub cupola de sticlă a clădirii, făcînd același lucru ca tine, dar cu vreo 2.000 de euro mai scump.
Dacă însă ești genul de turist care a venit în capitala Germaniei să facă clubbing extrem de Revelion și cerul de deasupra Berlinului nu-ți spune absolut nimic (idem Wim Wenders), n-ai decît să petreci o noapte de neuitat în Berghain Klubnacht. Unde se pot vedea, bine-mersi, artificii pe tavan, din cu totul alte motive decît cele invocate, finuț, de trupa Vank. Evident, toată distracția te va costa de vreo 10-20 de ori mai mult. Din cîte-am înțeles, o să dureze cîteva ore care vor părea zile.
