Revelion la Roma

Un Revelion la Roma e un compromis. Nu e atît de cald încît să-ți bagi colegii de serviciu în boală trimițîndu-le MMS-uri toride, cînd ei o ard modest la Universitate, cu pufoaicele pe ei. La 15-17 grade în timpul zilei și vreo 8-10 pe seară, capitala extrem de vechiului imperiu are mai degrabă un aer primăvăratic și heater-e pe orice terasă care se respectă.

Și nu e atît de exotic încît să faci furori pe Facebook c-un hamac spînzurat de doi palmieri, din simplul motiv că ai noștri șomeri, ca brazii, au descoperit de mult că toate drumurile duc la Roma. Practic, pare că un străin din trei vorbește românește și că 95% din românii din Roma lucrează în construcții, home cleaning sau în piețele proletare, în care se vînd genți de vinilin cu sigla D&G.

Dar e un compromis fericit, din cel puțin două motive de principiu: te costă mai puțin decît un Revelion în Thailanda și dacă știi exact la ce mă refer cînd scriu „Saltimbocca alla Romana“ se mănîncă mult mai bine. Totul e să știi unde. Vă spun din prima: pe străzile lăturalnice, departe de lumea dezlănțuită, în locante aparent modeste, în care se vorbește exclusiv italiana, și − cazul ideal − în fața cărora se stă la coadă, la ora deschiderii.

Nu vă zgîrciți: dacă e bun, nu e ieftin. Iar dacă e ce trebuie, e de cinci ori mai bine gătit, mai variat și mai proaspăt decît orice cîrciumă italienească de fițe din București. Despre cum e „Filetto di agniello in crosta di nocciole con porcini al timo“ la Antico Arco (Aurelio 7), vă spun cu altă ocazie. Altminteri, trebuie să ții cont de cîteva aspecte pe care, peste măsură de încîntat de ­perspectiva de a bea șampanie la 12 noaptea la Fontana di Trevi, alături de cîteva sute de turiști romantici sau pur și simplu cinefili, ești tentat să nu le iei în considerare.

1. Nu te baza pe o ofertă last-minute. Sînt șanse mari să prinzi o cazare mai ieftină decît e cazul, dar în 75% din cazuri e vorba despre hoteluri (altminteri decente) situate la o distanță nesimțită de centru. Poate cum am pățit-o noi la doi pași de o autostradă. Iar asta înseamnă că, pînă vine autobuzul, mănînci cîte trei-patru panini în stație (de sărbători, transportul în comun e ceva mai haotic decît parlamentul italian). De remarcat că taxiurile sînt destul de scumpe, atunci cînd sînt.

2. Nu te baza pe taximetriști, în noaptea de Revelion. Italienii nu sînt nemți. Consecința e că, de Revelion, la 1-2 noaptea, cînd se sparge gașca, 90% din taximetriști sînt acasă la ei, în fața unui pahar de Limoncello, făcînd mișto de ăia 10% care muncesc − și despre care sînt convins că sînt arabi, sîrbi sau sicilieni. Deci dacă vrei să pleci din Piazza del Popolo spre hotelul tău de la mama dracului, ai nevoie de unul dintre elicopterele lui Silvio Berlusconi sau de exact atîta răbdare cît să nu iei la nervi decizia de a dormi în gară, ca boschetarii cu buletin românesc.

În stațiile de taxi așteaptă zeci (dacă nu sute de persoane), iar mașinile neocupate trec o dată la o jumătate de oră. Nouă ne-a luat vreo trei ore (și 15 kilometri de mers pe jos) pînă cînd, în sfîrșit, ne-am urcat în rabla unui particular despre care am crezut inițial că e un cărăuș al Mafiei. Am scăpat cu fața curată, la un preț acceptabil. Dar cînd am ajuns, spre dimineață, la hotelul de lîngă austostradă, și l-am văzut baricadat sub niște obloane de metal de vreo 200 de kile bucata, ne-am prins că faza cu Mafia s-ar putea să nu fie deloc exagerată.

3. Nu te aștepta la chiolhanuri festive, cu durată nedeterminată. În ciuda variatelor aparențe gastronomice, italienii nu-și pierd timpul cu masa. Cînd mă­nîncă, mănîncă, n-o lălăie dialectic, ca francezii, și nici nu trag ezitant de timp, ca bețivii englezi că­rora le vine greu să se ridice de pe scaun. Meniul de Revelion e doar o idee mai stufos decît cel de duminică și, poate, se lasă cu trei sticle de vin în loc de două (tragem linie și, ca să fie toată lumea mulțumită, zicem 120 de euro per cuplu).

Romanul obișnuit termină repede de mîncat și apoi iese în stradă, ca să simtă și el că e sărbătoare. Acolo mai cumpără ceva de băut (vin spumant de 10 euro sticla, de regulă) și bea pe repede-nainte, în drum spre cea mai apropiată piață (preferabil di Spagna). Aici se întîmplă ceva ciudat: se sparge ghinionul, începînd cu sticlele goale din dotare.

Care, per total, sînt de ordinul miilor. Așa încît zgomotul produs de sticlele date cu capul de asfalt, combinat cu iureșul sacadat al pocnitorilor și cu șuieratul isteric al artificiilor, e în măsură să bage spaima nu numai în spiritele rele care bîntuie calendarul, dar și-n turiștii japonezi care ezită să facă poze de aproape, de frică să nu-și ia o sticlă de șampanie peste blitz.

4. Nu te aștepta să vezi tot ce ți-ai propus. Dacă ai doar cîteva zile la dispoziție și noaptea de Re­velion s-a soldat cu un enorm consum de energie, gîndește-te măcar acum, în al doisprezecelea ceas, ce fel de om ești. Ai putea să-ți petreci timpul rămas în mu­zee, dacă știi să te organizezi in­ginerește. Sau făcînd „restaurant crawling“, întrucît tradiționalul „pub crawl“ nu se potrivește deloc cu decorul antic sau renascentist. În Vatican, dacă-l găsești deschis în toată splendoarea lui. La shopping (sînt reduceri, dar pun pariu că nu te interesează brand-urile italiene de lux).

   Sfatul meu e să amîni toate astea pentru sejurul de minimum o săptămînă pe care-l merită Roma primăvara sau toamna tîrziu. Mai degrabă ia-o de nebun pe străzi, în căutarea unui cartier care nu e trecut în toate hărțile turistice: Trastevere, situat la sud de Vatican. Aici vei găsi Roma profundă, a romanilor, nealterată de forfota interminabilă a hoardelor de turiști. Cel mai bun espresso, cei mai puțini pensionari nemți, cea mai bună Trippa alla Romana, cel mai curat aer din oraș.

Da, se vorbește românește și aici. Într-o piațetă de secol XVIII am dat peste niște turiști din Cluj, care-și mîncau sandvișul din pachețel, pe treptele unui monument. Nimeriseră din întîmplare, ca și noi, fără hartă.

P.S. Ca să-ți faci o idee, via Paralela 45: cinci zile la Roma, cu plecarea în 30 decembrie 2011, care includ transport cu avionul (compania Alitalia) București-Ro­ma și retur, patru nopți de ca­zare cu mic dejun la hotel Best Wes­tern Blu (patru stele), transfer aeroport-hotel-aeroport, tur de oraș de jumătate de zi, cu autocar și ghid local și însoțitor de grup român, costă 420 de euro de persoană fără taxe de aeroport.

Evident, există multe hoteluri ceva mai accesibile, de trei stele, chiar și hosteluri pentru aventurierii cu posibilități jenant de limitate. Există, de asemenea, și tonete dichisite, care vînd cîrnați și Birra Moretti, la colț de stradă. Dar ar fi mare păcat să vă bazați pe chestia asta.