Când pește nu mai este, curvele fac legea

Acum, dacă tot v-am purtat prin Delta Dunării,

de la înfrățiri cu Delta Padului și schimburi culturale de braconieri până la chermezele de partid lăsate cu plimbări în elicopter, cred că ar fi util să aflați și povestea unui personaj-cheie în viața ecosistemelor deltaice. Este vorba despre Chimistu’, nume care face să tremure chiloții pe polițiști, agenți ecologiști și alte organe de control cu legitimație, uniformă și barcă. Omul ăsta este de loc din Murighiol, a debutat ca braconier anonim acum mai bine de douăzeci de ani și a urcat în ierarhia ticăloșiei făcându-și prieteni. Întâi prin Poliția Locală, prin Justiția tulceană, mai apoi pe la partid și de aici drept în Parlament. Ar fi deci un haiduc, numai că haiducul nu cheamă boierul să-l scape de poteră, așa cum s-a întâmplat când Chimistu’ a fost prins la braconat de Poliția de Frontieră și i-au fost confiscate barca și aparatul de curentat. Nu, așa fac doar lotrii.

Ca să înțelegem mai bine scena,

trebuie să spun că, după ce i-a amenințat pe polițiști că vor fi dați afară din Poliție pentru gestul lor necugetat, a telefonat la „prietenul” lui de la Bucuresti – mahăr mare –, care a vorbit apoi la fața locului cu ofițerul ce coordonase acel flagrant. Bref, barca, peștele braconat și aparatul de curentat au fost înapoiate rapid și cu scuzele de rigoare. Nu are sens să vă mai povestesc și alte fapte de vitejie asemănătoare ale Chimistului, de pildă cum aliniază el organele de control, vă zic doar că acum are case, mașini, pensiuni și – mai presus de toate – este intangibil. Uite-așa se închide cercul și devin mai simplu de înțeles mecanismele prin care ghiolul și grindul par atât de primitoare pentru chermezele politice la nivel înalt. Și ca să înțelegeți cât de departe poți să ajungi ca braconier în România, folclorul adăstat între Nufărul și Dunavățul de Jos are doine de jale care povestesc cum băiatul Chimistului conduce un X6 și nu pățește nimic când e prins la volan băut sau când lovește un pieton prost. Dacă asta nu vă spune nimic, haideți să ascultăm basmele care ne mai zic cum s-a încăierat juniorul Chimistului – și el, ca băieții – în discotecă la Mahmudia, treabă care a făcut ca un batalion întreg de mascați să purceadă prin casele puștanilor care nu s-au lăsat bătuți de acest Van Damme imberb, de baltă.

Fărădelegea bazată pe braconaj, cronicizată timp de 25 de ani la Gurile Dunării

prin NUP-urile date de judecătorii de la Tulcea, cu argumentul că faptele nu reprezintă pericol social, nu l-a creat doar pe Chimist, acest specimen ce a schimbat ireversibil chimia ecosistemelor deltaice, ci a creat două generații dependente de acest flagel. Chimistul este un exemplu în care braconierul din prima generație, după modelul mafioților celebri, ajuns în apogeul carierei, devine un afacerist așezat, interesat mai curând de drumul către înalta societate decât de comerțul la negru cu somn sau cu ciortan electrocutat. În urma lui vine însă noua generație, braconieri tineri, care nu mai au ce bracona în hecatomba ecologist-piscicolă rămasă în urma bătrânilor, băieți cărora tații lor nu le-au putut cumpăra SUV-uri. Așa se face că zilele astea se formează la Tulcea o echipă de tineri – de la Plopu, Murighiol, Mahmudia sau Nufărul – pricepuți în mânuirea bateriei, a aparatului de curentat și a plaselor monofilament, pentru a pleca în Suedia. Visul suedez arată cam așa: în fiordurile de la Vastervick, unde apa sărată a Mării Baltice se amestecă cu cea dulce, e foarte multă știucă. Lovitura va fi dată pe la sfârșitul lui noiembrie, când știucile suedezilor încep să aibă icre, icre ce vor fi trimise săptămânal la Tulcea, pentru că e cerere mare și știucă în Deltă cam firav. Într-o lună se pot face și 1.000 de euro, așa că într-un an vin acasă cu limuzine second hand, să facă liniuțe pe esplanadă, în port. Culmea ironiei este că în pustiul piscicol al Deltei Dunării construim o Bursă de Pește cu multe milioane de la europeni, în timp ce peștele braconat în Europa de noua generație de braconieri tulceni alimentează restaurantele și pensiunile din Deltă în lipsa peștelui autohton. Pentru că românii sunt un popor blând și de la ciortan italienesc, somn spaniol ori știucă suedeză nu o să-i dea nimănui borșul pe nas.