Sorică

Are 47 de ani, părul lung și aproape cârlionțat, tenul foarte închis,

iar la gât poartă un colier destul de flower-power în care a alăturat bani și cruciulițe. Nu, banii nu sunt din aur, dar se pare că pentru el au oareșce valoare dacă și i-a atârnat la gât.

E și nu e om al străzii, e și nu e boschetar. Prima dată l-am remarcat acum un an. La ora la care eu plecam spre săptămânala-mi navetă, el se culcușea în intrândul dintre două terase, la adăpost de vânt. Am aflat acum că, de fapt, era paznic de noapte pe perioada verii, având grijă să nu dispară mobilierul de pe una dintre terase. Nu era plătit să o păzească și pe cealaltă, dar „mai aruncam un ochi, șefu’. Nu s-a furat nici de acolo nimic, să știți”.

Din munca de paznic de noapte și de terasă,

o vară-ntreagă, a reușit să pună deoparte 340 de euro. 80 de euro l-a costat drumul dus-întors, iar pe ceilalți i-a dat pe mâncare și câteva pachete de țigări. Scumpe țigările în Paris, la naiba. 18 zile a stat la Paris, pentru că își dorea asta de multă vreme: să vadă Parisul. Dacă a fost vreun monument care se vizita fără plată, nu l-a ratat. A dormit pe sub poduri, dar, spune el, „nu m-am dus acolo nici la furat și nici la cerșit. Am fost în concediu”. Nu, nu un concediu de la furat și cerșit, pentru că mai mult de-o țigară nu cere nici acasă. Concediu, pur și simplu. Ciudat termen pentru cineva care n-are un loc de muncă stabil, da’ cum să-i fi zis? A văzut și Academia Militară, și Jandarmeria și, clar ca lumina zilei, La Tour Eiffel. Nici Franța asta nu e toată nouă, e cam amestecată, da-i frumos. Păcat că noi, românii, avem o imagine proastă în străinătate. Țiganii ăștia nenorociți, care fură și dorm prin intersecții, futu-le neamu’ lor.

A văzut Parisul.

Acum povestește des asta, oricui.

Îi place să vadă surpriza pe fața ta și, mai ales, îi place să le explice celor de-o condiție cu el cum e pe-afară. Nu e un om al străzii în sensul propriu al cuvântului. De douăzeci de ani locuiește într-o anexă, un soi de centrală termică. Stătea la parter, dar i-au spart-o nenorociții de câteva ori, jegoșii dracului. Acum s-a mutat la etaj. Se bagă pe țevi și doarme acolo. Acum are și saltea, așa că iarna poate veni, nu-i pasă.

În fiecare zi aproape, amușinează pe lângă o parcare. Mai spală o mașină, mai scoate un ban. Dacă ai nevoie de cineva care să-ți care niște lucruri, ajungi, la un moment dat, și la el. Sunt șanse mari să-l găsești citind. Are câteva cărți, iar în buzunare, pe lângă cele trei telefoane dintre care unul chiar merge, are mereu o carte de istorie. Acum a primit și un laptop. Îl ține bateria cam patru ore, dar nu-i merge Google. Pentru că n-are acces la Internet. L-ar ajuta, pentru că mai citește și el o știre, mai învață ceva. La anul vrea să dea Bac-ul. Anul ăsta a terminat liceul, dar n-a avut timp să învețe și pentru Bac. E și nu e om al străzii, dar e, oricum, de admirat. Să termini liceul la 47 de ani, în condițiile în care tu trăiești din ce-apuci și nu dormi pe stradă doar pentru că ești îngăduit într-o centrală termică nu-i de colo.

El e Sorică. Sau Raj Kapoor, sau Rush. Sau Sorin. Mă înclin.