Acum o săptămână, când am auzit că e îmbulzeală de politicieni la Iași, mi-am zis: „Uite, mă, cum se duc într-un loc lovit de soartă să rezolve problemele oamenilor, ce mare noroc au și ieșenii cu alegerile astea!”. Și mă gândeam că una dintre problemele pe care ei le vor rezolva, văzând la fața locului care e situația, va fi cea a Institutului de Gastroenterologie și Hepatologie.
Numai că politicienii nu au mers la Iași pentru a rezolva problemele celor vii, ci pentru a se pupa cu morții. Cică asta aduce voturi. O fi aducând, dar mergeți și spuneți-le și familiilor celor care mor din cauza măsurilor aberante luate în timpul guvernării Boc.
IGH Iași a fost comasat
cu spitalul “Sf. Spiridon” din Iași la data de 2 februarie 2011. Așa a gândit Guvernul Boc, pus pe tăieri de cheltuieli și economii fastuoase. Pe data de 2 mai a aceluiași an, la acum proaspăta Secție de Gastroenterologie și Hepatologie a spitalului “Sf. Spiridon” se internează un pacient. Pe data de 3, în urma unei endoscopii, este descoperit un ulcer atipic și se prelevează probe pentru biopsie. De asemeni, se cere examinarea pacientului cu computerul tomograf, existând suspiciunea unui cancer gastric. Programarea la tomograf se face pentru peste zece zile, că, deh, e spital mare, cu multe secții. Numai că, pe data de 13 mai, aparatul tomograf este stricat. Ghinion, cum ar zice unul. Se face o nouă programare, pe 7 iunie. E prea mult, așa că pacientul, ajutat de medic, obține o programare într-o clinică externă, cu 75% discount. Pe 15 mai vine rezultatul biopsiei: carcinom. Examenul cu computerul tomograf, cel efectuat în afara spitalului, are loc pe data de 25 mai. Pe 27 mai, pacientul moare.
Care ar fi fost șansele acestui om
să mai trăiască? Nu se știe, însă fostul manager al IGH Iași, doctorul Răzvan Constantinescu, spune că, dacă institutul n-ar fi fost comasat cu spitalul, programul ar fi fost următorul: 2 mai – internarea, 3 mai – endoscopia, 4 mai – examenul cu computerul tomograf, 6 mai – rezultatul biopsiei, 9 mai – intervenția chirurgicală.
Totul, însă, a durat cu 17 zile mai mult decât ar fi trebuit, iar pacientul n-a mai ajuns să fie operat, decedând.
Cam asta se întâmplă
atunci când minți slab mobilate iau decizii deloc gândite. Din 2011, de la comasare, IGH, devenit simplă secție, se confruntă cu frecvente lipsuri de medicamente. Lipsesc unele esențiale în tratarea bolnavilor, precum lipsesc, deseori, chestii banale fără de care nu se poate realiza o colonoscopie. Așa e la comasată, nene, până se mișcă managerul unei ditamai unități spitalicești, până face el o licitație, până când licitația e câștigată de cineva… Ehei!
Mai mult, din 2011, în secția de Gastroenterologie și Hepatolofie a spitalului “Sf. Spiridon” din Iași, fostul IGH, nu s-a mai investit deloc în aparatură. Pentru că de aia s-a făcut comasarea, ca să scadă costurile, iar costurile scad, ca de obicei, pe spinarea bolnavilor.
În aceeași situație
cu IGH Iași a fost, în 2011, și Institutul de Boli Cardiovasculare și Transplant de la Târgu Mureș. Acolo, timp de doi ani, institutul n-a mai funcționat nici măcar ca secție și nu a mai fost tratat nici un pacient.
Una dintre promisiunile campaniei electorale din 2012, făcută de defuncta USL, a fost că vor fi redeschise cele două institute. Cel al Inimii de la Târgu Mureș și cel de Gastroenterologie și Hepatologie de la Iași. Doar că până acum n-a fost redeschis decât institutul de la Târgu Mureș, în 2013, în ciuda consilierilor județeni ai PDL, care erau împotriva ieșirii institutului de sub aripa Spitalului Clinic Județean de Urgență Mureș, pentru că acesta ar fi pierdut la evaluarea făcută de Ministerul Sănătății, nemaiocupându-se de bolile de inimă.
Cam asta este și miza pentru care nu se dorește reînființarea IGH Iași: spitalul “Sf. Spiridon” ar pierde puncte la evaluare.
Așa că mai bine
lăsăm lucrurile în situația actuală, își spun șefii județului Iași și alte personalități locale, nu reînființăm nimic, pentru că interesul nostru este să avem un spital bine evaluat, dar ineficient, pe care, pe ici, pe colo, să-l mai și mulgem din când în când.
Singurul sau aproape singurul care a rămas să se lupte pentru reînființarea IGH este Răzvan Constantinescu, fostul manager al institutului. Mulți vor spune că o face doar pentru că-și dorește înapoi postul de manager, din care fusese îndepărtat de același înțelept Cseke Attila, dar pe care și l-a recâștigat la proces, chiar dacă institutul nu mai exista. Răzvan Constantinescu spune că postul e mai puțin important și că un post de manager nu salvează oameni de la moarte, dar un institut medical funcțional o poate face, cum ar fi putut să o facă și în cazul de la începutul articolului.
Pentru noi, medicul ieșean e mai credibil decât politicienii care au promis că vor redeschide IGH și n-au făcut-o.
Acum, cât mai e campanie, poate mai are vreunul drum prin Iași. Ar putea merge să pupe moaștele institutului și, cine știe, poate se înfăptuiește o minune și acesta învie.
