Oamenii unei singure cărți

Al-Battani a trăit între 850 și 922. Vreți și numele complet? Hai că vi-l dau: Abu’Abd Allah Muhammad ibn Jabir ibn Sinan al-Raqqi al-Harrani al-Sabi’ al-Battani. A fost un astronom, a prezis mișcările Soarelui, ale Lunii și ale planetelor, iar unele dintre tabelele sale au ajuns să fie folosite de Copernic, ale cărui lucrări erau în raftul de cărți interzise de către Biserica Catolică. (Ironic, nu găsiți?)

Al-Khwarizmi e privit drept cel mai mare matematician al civilizației islamice. A contribuit enorm la introducerea numerelor “arabe” (pînă la el erau indiene). A inventat, practic, algebra. De altfel, cuvîntul “algoritm” de la numele lui vine.

Avicenna e un fel de părintele medicinei. Cărțile lui au fost studiate în universitățile europene pînă în secolul XVII.

Despre Al-Biruni v-am povestit relativ recent: cum a calculat el raza Pămîntului cu o precizie imposibilă, în secolul al XI-lea. E considerat părintele geologiei.

Puțină lume știe despre poetul persan Omar Khayyam că era un redutabil astronom și matematician. A calculat lungimea anului solar cu cinci zecimale. Și a găsit soluții geometrice pentru toate cele 13 forme de ecuații cubice.

Și poate că nu știați, dar părintele gîndirii seculare în Europa de Vest a fost un musulman din Cordoba, pe numele lui Averroes (1126-1198). Iar Aristotel este cunoscut, în Europa, grație traducerii latine a lucrărilor lui Averroes.

Toți oamenii ăștia geniali au trăit în “epoca de aur a Islamului”, între 750 și 1258. Între timp, Europa trecea prin invaziile vikingilor, cruciade, molime… ceea ce generic numim “Evul Mediu”. Și, cumva, sînt convins că băieții ăia doi cu Kalașnikoave din redacția Charlie Hebdo habar nu aveau de existența celor de mai sus. La fel cum, sînt sigur, nu aveau habar că în Coran nu este interzisă, nicăieri, reprezentarea în imagini a profeților (dintre care Mohamed este doar ultimul, conform Islamului). Și că, de-a lungul istoriei, în Persia și în Imperiul Otoman au existat multe ilustrări ale lui Mohamed, precum asta, în care îi conduce în rugăciune pe Moise, Abraham și Iisus.

Vă spun toate astea pentru că vreau să subliniez ceva. Ce s-a întîmplat săptămîna trecută la Paris nu are legătură cu o religie anume. Are legătură cu incultura și cu ușurința cu care un imam – sau un preot – poate să planteze în minți inocente și nechinuite de întrebări convingerea că lumea începe și se sfîrșește cu o carte. Pe care, cel mai adesea, credulul, fie că e creștin sau musulman, nici măcar nu ajunge să o citească, darămite să o înțeleagă. Acum e rîndul Coranului. A fost și rîndul Bibliei. De-a lungul istoriei, oamenii unei singure cărți l-au ars pe Giordano Bruno pe rug, au dat foc cărților lui Galileo și l-au înjurat copios pe Darwin. Iar asta nu trebuie să se mai întîmple niciodată.

Și singurul mod în care o să facem pași înainte, singurul mod prin care să ne asigurăm că nu vom rămîne blocați într-un Ev Mediu permanent este libertatea absolută și nenegociabilă de a ne exprima fără a primi un glonț în cap. Indiferent de ce spunem.