Runda cu numărul 21 a debutat norocos, într-o zi de vineri 13, și s-a încheiat triumfal, pe 15 martie, de ziua Ungariei, cu o victorie a Pandurilor olteni. Te uiți pe bilanțul rezultatelor și constați sec: patru egaluri mici (0-0, 1-1), trei scrîșnite victorii la limită (1-0, 2-1) și doar două de 3-1. Dacă n-ai fi văzut meciurile, puteai pentru ca să zici: se simte că românii toți de la Rîm se trag, parc-ar fi italieni! Obligat să mai și urmărești luptele gladiatorilor din Dacia Infelix (fragmentar, că chiar integral nu rezistă nimeni), fratre, remarci diferențe izbitoare. Zgîrcenia înciudată din Liga 1 are prea puține în comun cu rafinata meschinărie din Serie A. Criza lor e mai cu ștaif decît a noastră, la fel cum și mafioții lor sînt mai stilați decît mafioții noștri. Apucăturile spre ciupeală ne apropie, dar stilul ne diferențiază. Or, stilul e fotbalul însuși. Deci, cu jale, ne retragem iarăși în folclor: oof, maică, ce-am ajuns – fotbal sărac în țară săracă! Deși scorurile-s la fel de strînse, România nu-i deloc Italia, întocmai cum bîlciul nu-i comèdie de-aia de-a lor, de arte. E banal ce zicem, desigur, da’ preferăm să plîngem și noi un pic, ca babele bocitoare, că tot deveni jelania un sport național.
Pentru a mai înveseli puțin atmosfera (că tot e tristețe pe multe stadioane), venim c-o întrebare: ce-ar trebui să mai facă Steaua ca să nu ia titlul? Pare că-și dau silința oamenii. Au vîndut tot axul central (Szukala, Sânmărtean, Keșeru), au pierdut sigla, s-au pus prost cu galeria, au demotivat niște jucători, l-au înfipt pe Reghecampf, sula lu’ Anamaria Prodan, în coasta lui Costel Gîlcă. Echipa face și ea tot ce (nu mai) poate, joacă subțire. Totuși, trec etapele. Ce-ar mai fi de făcut? Să se prăbușească autocarul într-o groapă de pe terenul din Craiova ca – Doamne, ferește – avionul lui Manchester United în 1958? Să mai dea Gigi, cînd iese de la pandaimos, încă trei sferturi din lot, gratis, ca cadou de Paște? Sau, și mai bine, să facă ceva – o jmecherie, o premiere, o aroganță, mă-nțelegi – ca să fie clubul penalizat cu minimum zece puncte, pentru siguranță? Altfel, va fi greu. Din ce se împiedică Steaua (FCSB, scuze!), din aia și următoarele își dau cu stîngu-n dreptul de a juca în Champions League. Așa-i la noi. Sînt alții, oameni mai cu școală, care-și tot dau cu dreapta-n stînga.
După rezultatele de la noi, s-ar zice că preferăm Egalitatea. Nivelată în jos, e adevărat, se știe. Pentru echilibru, ar fi bună și Libertatea. Adicătelea, zicem, libertatea de a juca un fotbal cît de cît bun, nu așa de năclăit. Altfel, în rest, ne menținem opinia. Fraternitate, că-i mai bună decît toate! La cum stăm în sezonul ăsta, mai bine am juca doar de amorul artei, fratern, ca o fericită sinteză între universal și național. Hai, băieți, de ce nu?
Se decide la Lausanne, la TAS, cine însoțește Steaua în cupele europene. Iar pentru retrogradare se dă aici cu banu’.
