Vlad Niculae: “Presa «te face» cu propriile tale cuvinte”

Presa e o stafie care ne bîntuie și citează modele de comportament. Exagerez, dar nu-i departe de adevărul cercetării lui Vlad Niculae și Justine Zhang, Caroline Suen, Jure Leskovec și Cristian Danescu-Niculescu-Mizil, cu toții matematicieni și profesori universitari.

Reporter: Media de-formează. Asta e subiectivitatea, nu?

Vlad Niculae: Presa poate prezenta o persoană în mod complet diferit, în funcție de ce fragmente dintr-un discurs preia. Am arătat că felul cum presa alege citatele din discursurile președintelui Obama nu este bazat doar pe notabilitate, ci selecția citatelor ascunde un proces sistematic. E o formă a subiectivității: dacă citești anumite ziare, îl găsești pe Obama vorbind negativ. În altele, el pare optimist, deschis să lucreze cu opoziția. Presa nu-ți poate atribui cuvinte pe care nu le-ai spus, dar poate selecta. Presa “te face” cu propriile tale cuvinte. Sărind peste cuvintele pozitive, un articol te poate face să pari mai negativ decît de obicei. Metoda pe care o propunem descoperă că efectul de selecție nu se reduce doar la spectrul liberal-conservativ, ci depinde, printre altele, și de popularitate, și de orientarea internațională.

Rep.: În ce sens media virtuală se apropie mai bine de idealul informării?

V.N.: Dimensiunea unei surse media influențează mult efectul de selecție. Pe net sînt multe blog-uri, mici pe lîngă CNN, inclusiv blog-ul lui Obama. Sursele mai mici citează altfel decît cele mari, dar asta nu le face mai bune sau mai rele. În schimb, de multe ori, blog-urile mici au curajul să-și declare afilierea politică pe față. Pentru obiectivitate ar trebui să căutăm perspectivele ambelor părți.

Rep.: Ce se-ntîmplă într-un spațiu public, precum România, unde contează comentariul, nu informația?

V.N.: Comentariul jurnaliștilor e poate cel mai direct mod în care interacționăm cu presa. Cred că e valabil peste tot, nu doar în România. Două ziare pot prelua același citat, dar prin textul din jur să îl pună într-o lumină opusă. Dar pe cît e de important comentariul, pe atît de greu e de studiat: analiza automată a opiniei este la frontiera cercetării în lingvistica computațională. Calculatoarele reușesc să recunoască dacă o recenzie de film e pozitivă sau negativă, dar subtilitatea jurnaliștilor buni nu poate fi încă înțeleasă automat. În schimb, metoda noastră facilitează analiza manuală. Pe pagina studiului, http://snap.stanford.edu/quotus/, există și o interfață unde oricine poate vedea toate discursurile lui Obama, cu legături către articolele care le citează.