Există momente cînd, cu neresemnată viziune adolescentină, constați că fotbalul e cam ca viața. E ceva tare mișto, dar uneori, futu-i mama ei de viață și de fotbal, are niște aspecte de-a dreptul tîmpite, chiar dureroase. Așa am simțit duminică, după Rapid – CSU Craiova, 1 la 2.
Noi, din principiu, am fi ținut cu Craiova. Am crescut cu Craiova Maxima. Craiovenii sînt mai vîlceni decît giuleștenii – ca să parafrazăm din clasici. Degeaba se complică adversarii ex-olteni să joace perfect, noi cîștigăm cu perfectul simplu. Și totuși… Rapidul ne era simpatic, așa rămîne. E mai mult decît un club. Reprezintă o stare de spirit, “farmecul vieții” – vorba lui Copos, du-te, odihnească-se-n libertate. Tradiționala ploaie de flegme de pe Giulești a irigat, istoric, niște mlădițe ale libertății. Galeria lu’ Rapid n-a fost membră de partid, întocmai cum și Craiova Maxima fu executată de generalii ceaușiști din Armată și Interne, la mijlocul anilor ’80.
De aici sentimentul tîmpit, chiar dureros. De ce, de ce, de ce? De ce trebuie ca tocmai Craiova să trimită Rapidul către liga secundă? Să fie doar pen’ că tradiția și suporterii nu-ți permit să faci un blat cinstit? Așa se petrecu și-n Bănie, în secolul trecut, se știe. După un meci bizar, nici Rapidul n-a luat atunci campionatul, da’ nici Craiova nu ajunse să prindă Cupele Europene. Asta e. Există orașe și cartiere care prea le pun la suflet. Nu ca alții.
Emil Săndoi, mai diplomat, și Gică Craioveanu, mai pe față – doi mari olteni, genii ale Științei –, și-au exprimat ambii același regret. La fel ca noi, cu alte cuvinte. E de căcat, complet aiurea, ca tocmai Craiova să omoare Rapidul. Între timp, alții, niște tiriplici, construcții vremelnice și artificiale, vor mai supraviețui pe scena primei divizii. Rămîne de văzut cu ultrașii, zeci de mii, de la Eternul Derby dintre Chiajna și Voluntari.
Deci, cum ziceam inițial și nu vom obosi să repetăm: sistemul ăsta cu 14 echipe în Liga 1, play-off / play-out, e o cretinătate, o mare stupizenie, se va vedea. Vor reveni, sperăm, la fel cum au făcut guvernanții la taxa pe bacșiș. Da’ noi… de ce trebuie să suferim? Din cauza unui șir de erori lepefisto-ferefiste? E nasol. Naivi fiind, încă ne păstrăm intactă speranța. Scăpăm de bandiți, revine Rapidul în A și iarăși o să ne omorîm fratricid, oltenii cu giuleștenii. Că mereu ne-a plăcut.
Hai Chimia, hai Craiova și acum, mai ales, hai Rapidu’!
