Bring the laws back home!

Acum 2000 de ani fix,

in patria nostra cu multae silvae (la vremea aceea), pe teritoriul de astăzi al României nu exista Dan Șova, nu apăruse Adrian Năstase, nu se zărea nici toc de Elenă Udrea, iar Traian Băsescu era un rău improbabil. Nu existau pedeliști, pesediști, uneperiști și, ca să dăm satisfacție susținătorilor continuității noastre pe aceste meleaguri, udemeriștii încă nu-și parcaseră drujbele în Harghita și Covasna. Și, cu toate acestea, aveam orașe romane. Ovidius însuși amintește, în Epistulae ex Ponto, că acum fix 2000 de ani, adică în anul 15 (p. Chr.), exista un oraș numit Troesmis, în nordul Dobrogei de azi, aproape de malul Dunării. Este prima atestare documentară a acestui oraș, din care astăzi se văd încă destul de bine formele celor două cetăți fortificate și urmele marii așezări civile/militare ce se întinde pe aproape 150 de hectare. Ruinele cetăților sunt încă acoperite de pământ, căci deschiderea unor săpături arheologice de o asemenea amploare, conservarea sitului și punerea sa în valoare presupun fonduri care nu s-au găsit până în ziua de azi. Dar de existența cetății se știe, ceva lucrări de mică respirație se fac în mod sporadic în așteptarea unor vremuri mai bune, iar Troesmis a devenit, de câteva zile, cel mai fierbinte punct de pe harta istoriei românești. Pentru că, vă place sau nu, Troesmisul de acum 2000 de ani, identificabil azi mai degrabă sub numele de Turcoaia, e locul de unde vine legea în România, și asta se poate dovedi.

Dar până să ajungem acolo, să mai spunem

că Troesmisul care, probabil, a rezistat raidurilor barbarilor pe vrema când găzduia legiuni romane, era să dispară de câteva ori în ultima sută de ani. La început a fost ideea din 1919, care voia să transforme cetatea în carieră de piatră. De fapt, zidurile celor două cetăți și ale caselor ce ar fi putut fi descoperite acolo urmau să se transforme în materie primă pentru casele burghezilor de început de secol XX. A scăpat in extremis, dar a trecut din nou pe lângă distrugere în 1977, când comuniștii voiau să construiască un canal de irigații care ar fi trecut direct prin mijlocul așezării. A scăpat și atunci, până la urmă, iar astăzi este monument istoric de clasă A, adică de importanță națională și internațională, protejat de lege. Dacă legea asta ar fi existat și pe la 1880, probabil că nimeni n-ar fi luat piatră din zidurile cetăților pentru a construi o biserică în Brăila, una în Carcaliu, sau case în Brăila și Galați.

Și, totuși, nici legea nu poate proteja un sit de dimensiunea aceasta de toți iubitorii și traficanții de antichități. În 2002, un ONG înarmat cu niscaiva aprobări și mult tupeu, împins de la spate de un comerciant de antichități, a intrat literalmente cu excavatorul în sit și a decopertat o suprafață importantă. În munții de pământ adunat absolut neștiințific, iubitorii de suveniruri s-au repezit cu detectoarele de metale și au declarat că au descoperit câteva monede și ceva mărunțișuri, pe care le-au predat muzeului din Tulcea. Apoi au cam fost ușuiți de autorități, care s-au luat cu mâinile de cap când au văzut semidezastrul arheologic provocat de lama buldozerului.

În mod absolut surprinzător, la ceva vreme după expediția asta de jaf, pe eBay au apărut la vânzare două plăci de bronz conținând o parte din legile municipale ale așezării Troesmis. A fost prima dată când arheologii și istoricii români au aflat despre existența acestor plăci, piese de o valoare imensă, fiind cea mai veche dovadă scrisă a aplicării legii pe teritoriul României de azi.

Numai că apariția plăcilor pe eBay și posibilitatea ca ele să se afle în SUA a pleoștit pe toată lumea, căci a recupera de la americani artefacte istorice e la fel de ușor ca a le recupera de la vizigoți. A mai trecut ceva vreme, plăcile au dispărut de pe eBay, li s-a pierdut și urma, până când au apărut din nou în studiul unui istoric străin, care le certifica autenticitatea și le plasa ca provenind din Troesmis, din perioada împăratului Marcus Aurelius (161-180 p. Chr.). Apoi, având și această certificare în spate, plăcile au apărut în oferta unei case de licitații din Londra. Aici, în sfârșit, a putut interveni și statul român, care a comunicat englezilor că plăcile de la Troesmis nu doar că aparțin României, dar au fost furate de aici, scoase ilegal din țară și oferite tot ilegal spre vânzare. Fiind obiect al unui dosar penal, plăcile au fost înapoiate statului român în mod gratuit.

Vineri, cele două plăci cu legi de la Troesmis

au fost prezentate publicului de către Muzeul Național de Istorie a României și expuse temporar în sala “Lapidarium”. Temporar, pentru că ele au fost încredințate MNIR spre păstrare, pe perioada lămuririi dosarului penal. Apoi, așa cum ar fi normal, cele două plăci de bronz ar trebui să vină spre adorare eternă în muzeul din Tulcea. Știu, un artefact atât de valoros – cea mai veche atestare a faptului că strămoșii noștri nu erau străini de cunoașterea și aplicarea legii, chiar dacă au mai uitat pe parcursul mileniilor – e râvnit de orice muzeu din țara asta. Dar dacă tot e să vorbim de lege și de morală, cei din Tulcea, care nici nu sunt chiar străini de urmărirea și recuperarea plăcilor, sunt pe deplin îndreptățiți să fie păstrătorii legilor municipale din Troesmis. Cum am mai zis, oricât de mult sau de puțin ne-ar plăcea, oricât de ciudat ar suna, de la Turcoaia vine legea și cât mai aproape de Turcoaia trebuie să se întoarcă.