Ce vis Guineea, ce Gabon! E cald, plăcut, să tot faci nani… Cînd joacă fotbal africanii, uiţi ger, uiţi viscol, uiţi palton!
Ca să mai scăpăm de teroarea portocalie (infiltrată pînă şi-n codul meteo), ne-am refugiat temporar în Gabon şi Guineea Ecuatorială, acolo unde, la o căldurică de 27º-30ºC, se dispută Cupa Africii pe Naţiuni. Mă rog, dacă se poate vorbi despre naţiuni în Africa… Ne-am delectat cu toate cele patru sferturi (=1 litru?), suficient cît să ne facem o impresie superficială asupra situaţiei etnice, economice şi politice din zonă. Am aflat că în Gabon, de o parte şi de alta a rîului Ogoué, vieţuiesc triburi fang, eshira, njebi, mbédé, batéké, omyéné etece. Guineea Ecuatorială, în schimb, are numeroase alte triburi bantu (în zona continentală) şi o însemnată populaţie de bubi (pe insula Bioko din Golful Biafra, acolo unde se află capitala Malabo.
Ambele state o duc ceva mai binişor de cînd s-a găsit petrol, Gabonul avînd în plus avantajul că freacă manganul (important exportator mondial). Din păcate pentru cele două ţări-organizatoare, resursele fotbalistice au ţinut doar pînă-n sferturi. În semifinale se înfruntă învingătoarele lor, adică Mali şi Coasta de Fildeş, adică bambara, fulani, berberi vs. baule, bete, senoufo, ashanti, mulike. Sau, dacă ţineţi neapărat, echipa antrenată de Alain Giresse contra ăleia unde joacă Didier Drogbo şi Ya Ya Touré (ce goluri au dat cu Guineea Ec.!)… În cealaltă semifinală, dau piept Zambia cu Ghana, adică naţiunea bemba, tonga, ngoisi, lozi cu naţiunea akan, mossi, ewe. Tot de dragul vostru, recunoaştem că în locul ghanezilor puteau fi tunisienii, dacă portarul lor Mathlouthi nu comitea o gafă impardonabilă în minutul 101, permiţîndu-i lui Ayew un gol absolut norocos. Aşa au vrut spiritele: în semifinale, Africa e doar Africa Neagră.
Ce ne-a mai plăcut la Cupa asta? Păi, pînă acum (la finală, mai vedem) s-a jucat cu o viteză în minus. Nu-i nici ritmul nebun, nici tacticizarea ultra-raţională din Europa. E cam ca la noi, pe vremuri. Ai timp să-ţi mai tragi sufletul, mai ai şi loc. Tribunele nu-s deloc aglomerate, iar spectatorii ăia, puţinii – par prietenoşi. Şi să nu credeţi cumva că am făcut mişto de naţiunile Africii la fotbal. În fond, noi toţi, suporteri de echipe, nu sîntem altceva decît membrii unui mai mic sau mai mare trib. Deci:
Dacă nu scăpăm de Chior, emigrăm la Ecuator!
