Să tranșăm filmul de la început: Jurassic World e atît de prost, că e bun. E genul ăla de film de categorie B în care știi că povestea se va umple de ridicol, dar nu-i nimic, rîzi și treci mai departe. Sau, dacă vreți mai clar, Jurassic World e un film născut, crescut și îndoctrinat de filosofia filmelor porno din anii ’70: a venit pizza cu un băiat cu o mustață ridicolă? Atunci trebuie să fac sex cu el, pentru că sînt virgină.
Așa și aici: avem Isla Nublar, devenită Zoo Băneasa cu dinozauri, după visul lui John Hammond din 1993? Avem cele mai hi-tech sisteme de protecție și pază? Atunci clar evadează cel mai sinistru dinozaur pe care îl avem în șeptel și se duce naibii tot.
Sigur, cîrcotașii ar putea spune că e fix povestea filmului original din ’93, doar că spusă de un băiat care n-are talentul lui Steven Spielberg. Ei bine, n-au dreptate. Primul film a avut doi scenariști. Jurassic World are patru și asta se vede în twist-urile imprevizibile din scenariu. De exemplu, și aici avem tot doi plozi pierduți în parc, dar acum nu mai sînt frate și soră, ci doar frați. Deci cu totul diferit. Mai mult, de data asta nu e un parc aflat în construcție, ci unul complet terminat. Surprinzător, nu? Și, cel mai important, ATENȚIE, URMEAZĂ CEL MAI NEPREVĂZUT SPOILER DIN ISTORIE, dinozaurul principal nu e un T-Rex făcut în laborator, ci o specie nouă și mai rea, făcută tot în laborator. De unde le vin ideile astea originale? E un curs la care pot să mă înscriu?
E drept, acțiunea nu poate fi criticată. Merge. Mă rog, fuge urlînd din calea Godzillelor. Avantajul ei – știe traseul, l-a mai făcut o dată în filmul original. Pentru că, în linii mari, e tot aia. Deci, tehnic, filmul are acțiune originală.
Fac o precizare: acțiunea e originală, mai puțin secvențele în care oamenii sînt atacați de pterodactili. Atacul pterodactililor e copiat din Jurassic Park III.
Și totuși, patrula asta de scenariști n-a făcut chiar nimic? Ba da, a adus umorul. Dar nu vă grăbiți să-i blamați, au făcut-o involuntar. De exemplu, au decis că bestia evadată e atît de sinistră, încît se poate camufla precum cameleonul. Pentru că toată lumea știe ce fiară e cameleonul. Sau că aceeași fiară, cînd e încercuită de raptori dresați special să atace inamicul, se prinde brusc că vorbește raptoreza și îi coclește pe saurieni să schimbe tabăra. Ajuns în acest punct, ajung la scenaristul-regizor, care plagiază conceptul de „T-Rex se luptă cu dinozaurul rău în final”, dar filmează totul noaptea, în secvențe scurte și atît de chioare încît putea la fel de bine să pună în cadru doi hamsteri care fac sex sado-maso și nimeni n-ar fi sesizat diferența.
Am uitat ceva? Dacă vreți, am uitat de „personajul generic masculin care poată vestă de Indiana Jones”, de „personajul generic feminin rupt între carieră și grija pentru plozi”, de personajul generic nașpa care face chestii, deși personajele generice bune îi zic să nu, și tot așa, pînă la final.
Ajuns în acest punct, îmi mențin afirmația de la început. E atît de prost încît e bun. Dacă aveți un prieten hipster, merită să-l puneți să plătească două bilete. Întîi, pentru că îi urăsc pe hipsteri și, al doilea, pentru că e foarte ușor să fraierești un specimen de gen dacă îi spui că mergeți să vedeți filmul „ironic”.
Jurassic World. Regia: Colin Trevorrow. Cu: Chris Pratt, Bryce Dallas Howard, Ty Simpkins.
