La noi, la cîmpie, umblă o vorbă cu care țăranii taxează cîte o notabilitate a satului: „E deștept, da-l mănîncă prostia!”. Pentru mulți dintre politicienii noștri nu e valabilă decît a doua parte a acestei judecăți populare. Ăștia sînt cei care în Parlament deschid gura doar ca să caște, pricepuți numai la învîrteli și la coțcării penale.
Cînd îi vezi, însă, pe doctrinarii de partid, băieți cu pretenții, școliți, cum își închipuie că te pot aburi cu argumentația lor doctă, cu care vor să acopere, ca pisica, diverse dejecții de partid, asta cu prostia nu mai funcționează. Pe ei îi mănîncă ticăloșia. Și nu în forma ei grosieră, ci într-una rafinată. Te mint cu pipeta și, dacă te prinzi și le spui că mint, îți iau vorba din gură și-ți dau lecții de politețe. Dacă-i vorba de o discuție unul la unul, îl răzbești imediat pe ticălos.
În schimb, cine se încontrează cu un asemenea ipochimen pe un platou de televiziune se poate trezi că trebuie să-l răzbească și pe moderatorul emisiunii, care-i ține partea ticălosului. Zilele trecute am văzut la televizor tot soiul de asemenea doctrinari cu două fețe, încercînd să-și spele partidul sau combinația politică din care fac parte de acuzațiile pieței.
Pot accepta că, în mintea lor, ca avocați ai partidului trimiși să-i apere imaginea la televizor, ceea ce fac ei se cheamă oratorie pentru limitarea pagubelor. Așa că, dacă-și bagă și o potcoavă în mănușa loviturilor verbale pe care le aplică adversarilor, asta se cheamă sacrificiu de sine, spre gloria partidului. Nefericitul de Mihăiță Calimente, cel de-a zis-o pe-aia cu „să-i voteze pe bulgari”, a încasat-o urgent de la partid, ca să nu stîrnească piața împotriva liberalilor.
În schimb, ritosul universitar Daniel Barbu, care a trecut de la PNL la ALDE Tăriceanu, după ce a fost silit să demisioneze de la Ministerul Culturii, fiindcă nu mai avea loc de bolnavii de SIDA, era chitit să bage piața în turbinca legionarilor interbelici. Accept că Daniel Barbu a rămas cu o spaimă de cînd niște manifestanți i-au spart luneta de la mașină, pe o stradă din Centrul Vechi. Atunci, universitarul a zis că i-au copt-o extremiștii legionaroizi. Dar dacă acum se găsesc unii din piață, oameni culți și legaliști, să-l dea în judecată pentru calomnie? Sau dacă studenții lui se hotărăsc să-i boicoteze cursurile, ca să-i arate care e deosebirea dintre argumentul autorității și opinia majorității?! Fiindcă politologul Barbu ar trebui să știe că dreptul la indignare nu se distribuie pe criterii politice.
Super articol !!!
Oare Sibiu e Transylvania?