Între ei, tehnocrații

Că Traian Băsescu s-a dus la televiziunea online a lui Robert Turcescu n-ar trebui să mire pe nimeni, dintr-o sumedenie de motive. Unul ar fi că Traian Băsescu are nevoie de orice expunere poate căpăta, în încercarea lui de a face din PMP un partid care să treacă pragul electoral. Așadar, și cei 19.000 de oameni care au urmărit transmisiunea lui Turcescu în ziua cu pricina sunt un câștig. În televiziuni, acești 19.000 de oameni ar însemna un rating situat undeva între 0,1 și 0,2% în zona urbană. Adică exact rating-ul pentru care nici măcar la B1 nu te mai ține nimeni pe post. Pentru Internet, însă, cifra ar fi fabuloasă, dacă ar fi adevărată. Ceea ce este destul de greu de crezut, pentru că nu prea există în România capacitatea de a suporta un streaming live de 19.000 de persoane simultan. De fapt, nici nu au fost 19.000 de persoane simultan pe site-ul televiziunii lui Turcescu, ci este vorba despre o adunare a utilizatorilor de pe trei platforme diferite, dintre care doar site-ul ar fi putut furniza date precise despre numărul persoanelor care au urmărit live transmisia. Ceea ce înseamnă că nici măcar de un rating de 0,1% în termenii televiziunii clasice nu s-a apropiat emisiunea lui Turcescu cu Traian Băsescu.

Un al doilea motiv pentru care Traian Băsescu s-a dus la Turcescu este datoria mai veche pe care, încă, președintele n-a stins-o sub nici o formă. Dincolo de supușenia totală, de gudurarea pe lângă cracul pantalonilor pe care a executat-o Turcescu de la moderarea întâlnirii dintre Băsescu și Geoană încoace, fostul președinte îi mai este dator lui Turcescu și pentru modul în care s-a deconspirat ca ofițer acoperit al unui serviciu secret, în încercarea de a determina o mișcare similară și în cazul lui Ponta. Doar că Ponta n-a ieșit public să mărturisească nimic, judecătorii invocați de Turcescu n-au luat nici o măsură, iar planul măiastru clocit la Cotroceni n-a avut alt rezultat decât retragerea acopericiului pe posturi TV marginale și, în final, pe Internet.

Or mai fi, probabil, și alte motive pentru care un fost președinte de țară ajunge în locuri cu audiența unui talk-show de scara blocului, dar nu despre Traian Băsescu era vorba, în definitiv, căci acesta poate oricând să-și dubleze sau să-și tripleze audiența de la Turcescu mergând să se șteargă pe picioare cu Sabin Orcan.

De neînțeles, din toate punctele de vedere, este că Dacian Cioloș, un om cu foarte multă treabă, s-a dus, la rându-i, la încercarea de televiziune online a ofițerului acoperit. Căci Dacian Cioloș, orice s-ar spune, nu are timpul liber al unui pensionar cu veleități de resalvator al României. Dacian Cioloș conduce un guvern cu un mandat limitat la doar un an de zile, dar care vrea ca în această scurtă perioadă să marcheze în bine istoria României, să modernizeze administrația și să pună în practică promisiunea electorală de “politică altfel” făcută de Klaus Iohannis, cel ce l-a desemnat pe Cioloș ca premier fără ca numele acestuia să fie rostit de vreun partid politic la consultările de la Cotorceni. Cum piariștii lui Turcescu nu au mai făcut publice cifrele de “audiență” după emisiunea cu Cioloș, nu ne rămâne să credem decât că acestea au fost mult mai mici și decât cele de la emisiunea cu Băsescu. Or, premierul unui guvern atât de ocupat are vreme de pierdut cu apariții în locuri unde nu-i vede nimeni mesajele? Până la urmă, a creat special un minister care să se ocupe de dialogul civic, nu mai e nevoie să răspundă el însuși fiecărui mesaj de pe Facebook.

Dar, dacă domnul Cioloș are timp și de programele guvernamentale, și de șuete cu amicii, e treaba lui, până la urmă. Mai trist este, însă, mesajul pe care-l transmite prin prezența la televiziunea inexistentă a lui Turcescu. Pentru că, mergând acolo, Dacian Cioloș nu satisface interesul public, ci interesul serviciilor secrete, care vor să ne spună că este foarte în regulă să fii în același timp și securist, și ziarist. Poate, peste ani, vor exista unii care să înghită și teza asta, pe care nimeni n-ar trebui să o înghită într-o democrație. Și, poate, tot atunci, Robert Turcescu va întoarce serviciul, întărind ideea că, de asemeni, e foarte OK să fii și securist, și tehnocrat. Dacă o fi cazul, desigur.