„Ce ai cu Manolescu?” – mă întreba, deunăzi, un poet care-și luase indemnizația de merit și trăia, de acum, fără grija zilei de mîine. „Te-a lansat, te-a ocrotit, te-a făcut om… iar tu și gașca îi înfigeți cuțitul în spate. Vă tot ascundeți că principiile, că conducerea, că statutul… să știi de la mine, altul mai bun n-o să găsiți! Și-o să-l regretați o mie de ani!” M-am uitat lung. Nu cu înțelepciune sastisită și nici cu invidie. Ci cu o brumă de tristețe. Eu nu îl contest nici o clipă pe omul și profesorul Nicolae Manolescu. El mi-a fost, în tinerețe, punctul de sprijin cu care aș fi putut răsturna Pămîntul. Durerea mea are ce are cu președintele breslei mele. Tocmai pentru că am în memorie aranjamentele conducerilor de acum treizeci de ani, pentru că știu poveștile cu banii, cu juriile, cu premiile – deși s-ar putea să exagerez rău. Pe vremea aia, corpul scriitorilor angajați în diferită măsură împotriva sistemului comunist lucra cu două valori clare: estetică și morală. Degeaba puțeai de talent, ca Barbu, dacă erai putregăios pînă la Comitetul Central și degeaba străluciseși pe cerul poeziei, în tinerețe, dacă te-a pus dracul să furi din poeții antici, la bătrînețe.
Exemplul ăsta n-o să mi-l scoată din minte nici-o falsă recunoștință și nici un interes meschin. Dacă e să tragem linie, ar trebui să spunem că, sub actuala conducere, USR a decăzut tot mai mult, atît financiar, cît și moral. Deși, mă rog, morala e cum și-o așterne fiecare, importante sînt rezultatele, reflectate în viața breslei. E bine să spunem că scriitorii nu trăiesc între două festivaluri, chit că se duc doi-trei la Barcelona, la Balcic sau mai știu eu unde și se citesc între ei. Puteau face asta și în România, ba chiar ar fi avut și niscaiva public curios. Nu, scriitorii trăiesc greu, iar USR (adică onor conducerea) nu a găsit, în atîta amar de ani, cîteva soluții practice și simple pentru ei.
Nu a existat nici o diligență pe lîngă primării sau prefecturi pentru înființarea unor burse de creație, cum sînt în toate celelalte state. Nu s-au făcut turnee prin școli sau facultăți, pentru promovarea literaturii. Nu s-au contactat organismele similare din alte țări. Nu a participat nimeni la elaborarea manualelor, n-au fost grupuri de lucru, inițiative publice. De asta arată manualele cum arată. Nu au fost oferite colaborări televiziunilor sau posturilor de radio. Din vremea lui Laurențiu Ulici nu a mai existat o inițiativă a unei arhive media, care să-i cuprindă măcar pe scriitorii în vîrstă. Singura preocupare a conducerii pare a fi mărirea taxelor, aranjarea veniturilor personale și răfuiala cu contestatarii. Măcar o structură de tip Intranet să fi dat gata, iar membrii breslei să afle ce se face și cum se face. Colac peste pupăză, USR e implicată în cel puțin trei procese, pe care e gata-gata să le piardă.
Mda. Are dreptate candidul și seninul meu coleg. Invidia, dom’le, invidia.
Domnule, eu, ca cititor inrait, am tot urmarit , pe sarite, si la dumneavoastra si la alte reviste, scandalul asta care tine de ani buni. Domnule, eu nu înteleg un lucru: exista scriitori profesionisti in Romania? Exista, vad o multime de carti cu nume de scriitori romani prin librarii. Exista edituri romanesti care publica scriitori romani? Exista, tot prin librarii le-am vazut. Deci: scriitotii romani scriu carti care, apoi, sint publicate de edituri romanesti care le vind prin librariile romanesti. Si-atunci, care-i problema? Scriitorii sa-si ia banii din ce vind si sa se-apuce sa-si scrie ce mai au ei de scris! Eu nu pricep nici sa ma tai–sa ma diseci care-i rolul Uniunii Scriitorilor aici: nu sintem o piata libera? Sintem. Atunci, la ce le mai trebuie scriitorilor o uniune? De ce nu-si cauta un agent, un avocat, un reprezentant, ceva, care sa se ocupe de partea financiara, in timp ce ei dau umanitatii opere nemuritoare?… Eu am trait o vreme prin Anglia si Franta, nu stiu cum e exact situatia acolo, dar n-am auzit niciodata de o uniune a scriitorilor englezi. Dar am vazut si am si cumparat o multime de carti din librariile lor, multe bune, altele asa si-asa, dar puse la preturi rezonabile, astfel incit sa poata sa cumpere oricine-si doreste. Eu zic ca, la noi, uniunea asta n-are nici o treaba, scriitorii ar trebui sa fie interesati sa puna la punct un sistem de vinzari corect, si-aia ar rezolva toate treburile. Ma, rog, poate ca n-am nici o legatura, ca nu-s scriitor, eu nu-s decit un simplu cititor, dar eu asa vad lucrurile. Va tot certati de ani de zile, dar mie mi se pare ca bateti apa-n piua. Scuzati, bonsoar, mersi!
Correct. Uniunea Scriitorilor este o sursă de bani, și chiar glorie, pe seama scriitorilor. Toată lumea din conducerea Uniunii Scriitorilor a sărit ca arsă când s-a pus problema, inevitabilă, de altfel, de un control,reclamație la DNA . Uniunea Scriitorilor administrează fonduri publice și trebie să răspundă pentru banii primiți. Scriitorii, în general, nu mai au nici o treabă cu Uniunea. Pensiile sunt date e către Stat. Normal ar fi ca Uniunea să fie desființată prin denunțarea ei drept un monopol, cu consecințe foarte grave.
Cei care conduc Uniunea au avantaje enorme, construindu-și un Statut ( !) care în mintea lor îi poate apăra. Am plecat din România de doi ani, aici, în Portugalia, multă lume priveste cu stupefacție când le spun e cum sunt organizate lucrurile la noi. Pe mine mă interesează, sunt autoarea mai multor volume, desființarea Uniunii Scriitorilor. Această organizație face un imens deserviciu scriitorilor. La bună auzire !
Uniuni nu, dar organizații tot există într-o formă. E drept, noi nu avem încă agenți literari…
@ana și @yigru zeltil: Eu am postat comentariul fara sa cunosc exact situatia, dupa cum am zis, dar chiar nu inteleg, de ani de zile, de ce oamenii astia, care, nu-i asa? ar trebui sa fie considerati „fruntea tarii”, se balacaresc ca la usa cortului… pe ce? Banuiesc ca pe ceva se balacaresc ei, trebuie sa fie o chestie grea, din punct de vedere material, dar ce e, nu pot pentru ca sa stiu… Insa cearta asta mahalageasca le face lor tuturor un deserviciu imens, caci nimeni nu mai poate sa ia in serios un scriitor roman, chiar unul bun, care-si vede de treaba, cand stie la ce se preteaza majoritatea confratilor lui. O sa ajungem sa inlocuim expresia: „injura ca un birjar” cu: „injura ca un scriitor” sau :„injura ca la usa bibliotecii!” Pe mine, ca cititor vechi (as zice ca cititul e viciul meu cel mai afurisit, cred ca pot sa ma las de oricare altul, dar de asta – nu-i chip) ma intristeaza foarte mult sa-i vad cum se pun in situatiile acestea, de tot jalnice. Pacat.
Va multumesc pentru postarile-raspunsuri si s-auzim de mai bine!
PS: @yigru zeltil: Chiar, dumneavoastra stiti de ce la noi nu exista agenti literari? Eu am intilnit, din pura intimplare, un agent literar la Coventry. Omul, care scria si el ceva gen fantasy, din cite-am inteles, si mai si preda la o scoala niste cursuri, mi-a povestit ca el se ocupa de vreo duzina de autori marunti, majoritatea din zona lui, autori pentru copii, autori de manuale sau de carti tehnice, deci nu de „monstri sacri”, si zicea ca-i ies bani frumosi din treaba asta. Eu cred ca avem, acum, cel putin 20 de scriitori foarte prezentabili, si in tara si afara, cum de nu exista agenti literari? Iata, nu stiu care-i parerea dumneavoastra, dar o scriitoare ca Anca Vieru, de exemplu, cred ca ar vinde un tiraj foarte bun in Anglia, Franta sau (de ce nu?) in Statele Unite. Sau tinarul de la Brasov, imi scapa acum numele, scuze, cred ca Ardeleanu, care scrie o proza horror-mistery foarte interesanta, ar putea sa fie „exportat” cu usurinta. Ovidiu Verdes, la fel, ca si Alina Nedelea, toti scriitori inca tineri, care scriu lucruri pur romanesti și care, cred eu, ar interesa orice cititor serios de-afara. Vad prin librariile straine o multime de autori din Finlanda, Suedia, Gruzia, Islanda (am citit si eu citiva, in traduceri engleze, unii sunt surprinzator de buni) dar n-am intilnit, nici in Franta, nici in Anglia, nici macar un singur nume romanesc! Si-atunci, daca Uniunea asta nu face nimic, de ce nu se apuca nimeni de meseria de agent literar?