Este inutil să precizez c-atunci, în 1991, n-am dormit în nici un Happyguests Apartments; am dormit în gară, întins pe niște ziare sovietice, cumpărate din Liov (puciul kaghebist din august ’91 mă prinsese în tranzit prin URSS și rămăsesem vreo 30 de ore în Liov, că se bușise tot traficul feroviar). Ziarele alea erau foarte bune pentru dormit, d-aia le și păstrasem, că erau groase și pufoase, din hârtie care sugea cerneala, nu ca astea de-acum, lucioase de nici geamuri nu poți să ștergi cu ele! Nooo… s-a distrus totul, domnule, s-a dus dracului lumea asta, păi nu era mai bine înainte?!
Tehnic, nu. E mai bine de dormit în pat, la căldurică, într-un apartamențel cu baie, balcon și frigider unde-ți adăpostești berile, decât în gară, pe ziare. Asta e doar părerea mea, dar nu vreau s-o bag nimănui pe gât, fiecare să doarmă unde dorește, unde poftește. E o țară liberă, neh?
Admit că-n 2015 am savurat Cracovia încă mai mult decât o savurasem în 1991, din motive pe care tocmai le-am înșirat mai sus. Ieșeam dimineața pe străduță, pe Zamenhofa, traversam bulevardul Westerplatte și a mea era lumea, adică Orașul Vechi (Stare Miasto), în mijlocul căruia se află Hala (Sukiennice), sub care briganzii ăștia de polaci au amenajat cel mai lacrimogen muzeu orășenesc pe care l-am văzut vreodată: mi-au dat lacrimile când mi-am dat seama care-i diferența între ei și noi. Degeaba aș încerca să vi-l descriu, aș fi ridicol (vorba lui Pavel Stratan: „Așa șieva ii numa’ die văzut”). Dacă nevastă-mea, personal, nu s-a plictisit într-o oră jum’ate?! După ce-am ieșit, m-am refăcut cu o carafă de vin georgian, într-un local cu specific (polonezii n-au vinuri) și-am atacat castelul Wawel, despre care am tot scris la pagina asta. Castel, ce să zici.
Stare Miasto e de vizitat ziua, cu nevasta: muzee, catedrale, castel, magazine, poze, suveniruri, fițe. O obosești bine, să plângă după Happyguests. O lași frântă în cameră și zici că ieși să dai o tură, că încă nu ți-e somn. Întrebi pe careva, pe stradă, unde-i Jewish Square și te duci ață, dacă vrei să înțelegi ceva din viața de noapte a Cracoviei. Ascultă-mi învățătura, cititorule, și n-o să-ți pară rău!
