– Băi, m-am gîndit: vin sărbătorile, eu trebuie să plec spre casă, mașina e în reparații și oasele mele n-au mai fost molestate de un loc incomod de foarte multă vreme, deci ar fi perfect logic să merg cu trenul, mi se destăinuia amicul. Dar să vezi răsturnare subită de situație: am descoperit că pot să iau bilete online! De pe Internet! Fără coadă! Fără ghișeu!
– Hai că exagerezi. Au bilete online de ceva ani.
– Și eu n-am mai mers de și mai mulți ani. În fine, rezolvasem povestea din fotoliu. Deja îmi făceam probleme că trișez și nu obțin maximul de experiență CFR pentru banii pe care îi dau. După cum spuneam, plătesc online, primesc biletele, le printez… și atunci mă lovește revelația: băi, nu era infinit mai simplu să-mi trimită direct o confirmare pe telefon cu data, vagonul și locul? Sau CFR încă se mai teme că nașii serioși vor perfora ecranele telefoanelor, să fie ei siguri că nu mai folosește cetățeanul biletul și a doua oară?
Și încă ceva: care e faza cu numele cetățeanului pe bilete? De ce trebuie să fie nominale? Există hoți de bilete? Să încep să urlu prin gară dacă simt o mînă străină prin buzunare: „Nuuuu, nu-mi lua biletul, vezi că am telefonul alături! Ia-l pe ăla! Și dacă nu e destul, mă duc eu să scot și niște bani de la bancomat!”.
S-a ales prafu de CFR. Calatoria cu trenul era una dintre bucuriile mersului in vacanta. Acum e musai sa parchezi bolidul pe plaja sau langa paraul unde-ti faci micii. Cine merge cu trenul e considerat amarat. Si asa e.
Pe mine inca ma atrage farmecul prafuit al mersului cu trenul in Romania si nu sunt singurul.
Eu sunt un milionar bucurestean si servesc doar E-Klasse.