Mutu a vorbit limpede, și-a anunțat retragerea. Cine ar fi crezut? Mulți îl știau retras din timpuri imemorabile. O fi fost în vechime, cînd s-a compromis în Occident, după scandalul cu cocaina de la Chelsea? Sau o fi fost mai recent, cînd s-a transferat în Orient, în improbabilul campionat al Indiei? Nu se știe, chiar nu contează momentan. Istoria va hotărî. Îi va fi greu, ei, istoriei, să se pronunțe. Dincolo de datele statistice, mai funcționează și legenda, mitul lu’ Mutu. Mai ales pentru noi, Adrian Mutu nu-i doar un fotbalist român. Rămîne, române, un caz.
35 de goluri la Națională, golgheter all-time, la egalitate cu inegalabilul Gică Hagi. Peste 100 de goluri în Serie A. Băi, nenică, înseamnă că omu’ ăsta a avut niște realizări! Cu toate acestea, noi nu reținem vreun meci memorabil al lui Mutu la echipa națională, exceptându-l, poate, pe ăla cu Italia, la EURO 2008, cînd a dat un gol și a ratat un penalty. Cît despre cariera italiană, l-am apreciat sincer. Cînd a avut el chef, a performat doar la cluburi din orașe superbe, ideale destinații turistice – Verona, Parma, Florența… Mă rog, or fi fost și chelnerii mai prietenoși, acolo, nu ca-n cețoasa Londră sau industrializatul Torino.
Toate calitățile lui native l-au recomandat pe Adi Mutu ca pe un jucător deosebit, fuoriclasse, cum zic ei, pe la Italia. În același timp, cum se spune-n România, s-a dovedit a fi brînză argeșeană bună în burduf de cîine dinamovist. Habar n-avem de unde i s-a tras, nici nu ne interesează, deși uneori ne întristăm că un asemenea talent n-a fost dublat de un caracter pe măsură. Pentru noi, acest caz rămîne modelul unei tranziții eșuate.
Băieții din „Generația de Aur” reușeau să împace boemia strămoșească cu disciplina cazonă a cantonamentelor din comunism. Acum, ăștia tineri, chiar dacă mai modești, încearcă să-și asume principiile eficienței profesioniste din capitalism. Ei bine, cazul Mutu a ținut să fie special. Putea fi oricine, n-a rămas decît imaginea unui posibil lider de generație, care a abandonat ce-o fi fost bun în comunism, și a adoptat ce este mai puțin bun în capitalism. Un potențial Gică Hagi, fără încăpățînarea sacrificiului pentru echipa muncii în showbiz. Asta e, ăsta a fost fotbalistul Adrian Mutu.
Nici înger, nici demon – corect, Adi, ți-am citit mesajul de rămas-bun din iarbă. Adicătelea, cum ar veni, nici în Rai, da’ nici în Iad. Păi, atunci, ce să zicem, baftă mare în noua carieră, oricare ar fi! Briliantule, bun-venit în Purgatoriu!
