Când aveţi drum prin Paris (ceea ce vă doresc cel puţin tot atât cât îmi doresc şi mie), nu vă prostiţi cu tot felul de găinării, dac-aveţi chef de muzee: mergeţi la Marmottan. Vreţi să ştiţi de ce? Vă explic imediat.
Pentru că sunteţi români, de-aia. În această calitate (mă rog…), nu vreţi să vă simţiţi bine: nooo! Ci vreţi să se simtă alţii rău. Care alţii?! Păi, rudele, vecinii, colegii, prietenii, duşmanii, ca să zic pe scurt: toată lumea. Iată de ce nu veţi face la Paris nimic ca să vă distraţi (mâncare, băutură, curve, scuipat în Sena), ci vă veţi târşâi picioarele prin muzee şi vă veţi benocla la exponate, aşa aiurea. Corect?
Bun, iată cum se lucrează: nu vă duceţi acolo un’ se duce toată lumea, că nu faceţi nici o ispravă. Toţi târtanii au să vă râdă-n nas: „Ce, bă, ai fost şi tu în sfârşit la Luvru, micule? Păi, când mă dădeam io p-acolo, numai cu femei celebre, tu spuneai «Uite, mama, militarii!»“. Aşa că fiţi isteţi, coborâţi la metrou, pe magistrala 9 (o ştiţi, ce dracu’, aia care vine de la Montreuil!) şi ieşiţi în peisaj la staţia Muette, aia mai dinspre pădure. De-acolo întrebaţi, că nu-i chiar uşor de nimerit, dar toţi băştinaşii v-arată unde-i muzeul (apropo, vedeţi că ei îi zic „Musée Monet“!).
Păi, normal că-i zic: o fi muzeul vechi şi plin cu toate vechiturile (ca orice muzeu european, de altfel), da’ marea şmecherie e că are o colecţie foarte grasă de impresionişti. Degas, Manet, Gauguin, Renoir, Pissarro, Sisley – e toată gaşca-n păr. Sunt şi vreo doi mai mărunţei de care nu ştiam (Signac, Morisot), de fapt mai mulţi mărunţi, dar nu în ăştia stă baza şi vlaga stabilimentului, ci în pânza Impression, Soleil levant a lui Monet, dragul de el, că din pânza asta s-au făcut impresioniştii oameni. Pont: dai 10 euro ca să intri, da’ cu carnetul de student plăteşti doar 5 euro, iar cu legitimaţia de presă de la Caţavencii te lasă gratis. Al doilea şi ultimul pont: du-te mai pe la prânz, să ai timp, că muzeu-i mare, iar ăştia la 6 punct sparg uşa.
