Habemus Cupa! De o săptămînă (50% Mare, 50% Luminată), trofeul Europa League se află la Bucureşti, unde va fi preumblat, precum Sfintele Moaşte, prin toată Capitala. La fel cum Lumina Sfîntă veni cu avionul de la Ierusalim, aidoma şi rîvnitul pocal, adevărat obiect de cult, ni se pogorî de la Porto, adus de Cristi Săpunaru. Însuşi ayatollah-ul Michel Platini, întîistătătorul UEFA, a onorat ceremonia cu înalta-i prezenţă. La cît de culanţi sîntem noi cu mai-marii oaspeţi din străinătate, zău, nu ne-ar mira ca parcarea stabilimentului să fie rebotezată oficial Parcul cu Platini.
În ciuda dovezilor de ospitalitate, destul-de-fericitul Michel Uefeanul a fost mai degrabă reţinut în declaraţii. A rostit doar o sumară binecuvîntare publică, după care şi-a luat grăbit zborul spre Lvov, unde n-a ratat prilejul de a-i dojeni puţin pe negustorii ucraineni, care umflă preţurile hoteliere la Campionatul European. A fost, la Bucureşti, o vizită-fulger. De protocol. Cam puţin pentru ferefeii şi fariseii lui Mircea Sandu…
Rămaşi pe cap cu Cupa, desigur că ne întrebăm: ce, Doamne iartă-ne, facem cu dînsa pînă pe 9 mai? Bun, o plimbăm – ca pe biserici, în vremea lui Ceauşescu. Dar, mai departe – un ce profit, de unde ne iese? Că vreo echipă românească nu se va lipi de ea în următoarele cincinale – asta e limpede. Ba, mai mult, conform planurilor aceluiaşi Platini, e posibil ca trofeul ăsta să se şi desfiinţeze în următorii ani.
Atunci, uite ce zicem: hai să profităm de Cupa Europa League cît se mai poate! Noaptea, cînd dorm oamenii cu serviciu, s-o înlocuim cu alta, confecţionată de nişte băieţi pricepuţi, de-ai noştri. În limbajul străzii asta se cheamă şmen. În lumea fotbalului nostru e o practică curentă. Avem cele mai originale falsuri din toată Europa. Credeţi cumva că se vor prinde spaniolii care vor ridica trofeul? Nu se prind.
Îi vom fi înnebunit deja cu Maradona, metoda Maradona, aplicată suporterilor-turişti. O asemenea performanţă românească fi-va dovada că fantezia noastră latină n-a murit. Adevărat a înviat!
