Degeaba pornești de la Marele Zid, tot o chinezărie iese

Marele Zid e un proiect ambițios. Plasat într-o perioadă temporală parcă pierdută în negura vremii, cînd istoria și mitologia mergeau încă de mînă, fără a avea habar că oamenii le vor despărți vreodată, iar eroii și legendele lor se nășteau din orice bătălie care implica măcar doi răniți, filmul ar fi vrut să fie epic, să mute mandibula privitorului spre podea și, în general, să strivească orice critică sub un val de „Uuuuuu” zis admirativ.

Pe scurt, s-ar fi vrut Lord of the Rings, varianta cu samurai. A, stai, chinezii n-au samurai. Bine, LotR varianta cu ninja. Nu, n-au nici ninja. Bine, varianta cu telenovele tîmpite difuzate parcă pe TVR. Nici alea, că alea sînt coreene. În fine, fantasy cu inși îmbrăcați ca în desenele manga făcute de japonezi, pentru că marele popor chinez e complet incompetent în a impune niște repere în cultura populară din ultimii 70 de ani. N-au decît să rămînă cu realizările lor din perioada clasică: praful de pușcă, banii de hîrtie, hîrtia igienică și imitația aia de zid al lui Hadrian, am uitat cum îi zice.

Prin urmare, dacă tot voiau să fie legendari, realizatorii au apelat rapid la Matt Damon și s-au pregătit sufletește pentru valul de proteste pe care guriștii profesioniști în materie de echitate și political correctness urmau să-l declanșeze. În definitiv, nu e prost ăla care dă motiv de critică, e prost ăla care face reclamă pe gratis. Legiunile de corecți politic s-au supărat că vai, iar vine omul alb să salveze alte civilizații. Bine, nici unul dintre ei nu s-a întrebat cît interes mai suscita filmul în afara Chinei (distribuția fiind populată cu vedete locale) dacă pe afiș nu era și Jason Bourne. Sau poate s-au întrebat, iar răspunsul a fost: „Dar cine n-ar vrea să vadă un film chinez obscur, făcut cu niște chinezi obscuri, despre niște chestii obscure din subsolul culturii lor?”.

Departe de-a atinge derapajele stupide din trecutul Hollywood-ului (vezi Breakfast at Tiffany’s și rolul lui Mickey Rooney), rolul lui Matt Damon denotă doar pragmatism, nu propagandă ieftină. Dar nu poți avea pretenția discernămîntului de la niște oameni care văd propagandă în orice.

Și dacă tot vorbeam de Damon, să începem cu el: blocat în rolul unui negustor/mercenar/aventurier plecat în depărtatul Orient să aducă praful de pușcă, fostul Bourne se vede mai întîi fugărit de triburile stepei și cînd, în cele din urmă, dă de civilizație, e făcut prizonier de garnizoana faimosului zid. Din acest punct, filmul are toate șansele să-i placă gloriosului Mao Zedong, pentru că or fi fost ei, chinezii, medievali în această privință, dar știau că toate elementele imperialiste și decadente trebuie puse la reeducare. Și reeducat va fi și Damon, în spiritul sacrificiului, curajului și altor chestii care produc eroi morți, pentru că ăsta e rolul zidului și al garnizoanei. Să moară glorios o dată la 60 de ani, apărînd imperiul de invazia unor reptilieni paranormali care ar vrea să fie orci, dar arată mai mult a Godzille pitice. Gingis Han s-ar simți jignit.

De aici, drumul e deschis pentru confruntări epice de fantasy generic, condimentate pe ici și colo fie cu dialog lipsit de inspirație, fie cu scene care ar trebui să fie tragice, dar care, din cauza efectelor rizibile, cad elegant în ridicol.

În final, poporul chinez eroic salvează China, iar filmul poate fi uitat lejer. Nu e rău: e doar lipsit de orice urmă de personalitate, genul de producție de serie pe care chinezii au copiat-o după filme similare și pe care acum încearcă și ei s-o impună pe piață.

The Great Wall. R.: Zhang Yimou. Cu: Matt Damon.