N-am vrut să scriu la cald despre excluderea a încă șase scriitori din USR, și nici despre demisia altor șase. A te bucura de răul altuia e nașpa, deși perfect uman, așa că înțeleg jubilația oficialilor, dar a te împopistra cînd breasla din care faci parte pîrîie din toate articulațiile e o inconștiență. Dar cum vine (și cum pleacă) timpul pentru toate, a venit și povestea cireșei de pe tort. Prin urmare, Uniunea e mai săracă cu 12 oameni, scriitori și critici importanți, mulți tineri și în putere. Unde mai pui în balanță că, dacă „generația de mîine” nu mai dă buzna de vreo zece ani să se înscrie în ghilda supraoamenilor de litere, USR va deveni în curînd USP (a Pensionarilor). Din cauza asta, instituția e tot mai aplecată (de șale) să-și lingă coada cu botul, ca Ouroboros. Și tot mai înghesuită, ca o nucă seacă, mîndră de goliciunea ei.
În încercarea ridicolă de a-și reduce adversarii la tăcere, cabinetul de avocatură care semnează actele în numele instituției a trimis celor excluși (!) înștiințări și amenințări. Să nu mai acționeze, să nu mai vorbească și să nu-și mai bată capul. Are cine să și-l bată. Le am și eu, le au și alții. E docoment olograf. Doar că Justiția nu s-a pronunțat dacă aceste acte sînt valabile sau îndreptățite. Pînă la proba contrarie, nu-s! Conform sentinței din ultimul proces, prin care dnii Voncu și Vosganian au cerut infirmarea ultimei Adunări Generale, instanța a zis – naiba s-o ia de inconștientă! – că cererea lor e inadmisibilă. Ce-or fi avut în cap magistrații nu știm. Da’ ce au avut în cap cei cu căciulă și cu ditamai musca pe ea e mai ușor de bănuit. Au trecut la vînătoarea de vrăjitoare. Aidoma regimului de anțărț, ba chiar aidoma unui tartor mai sîngeros decît Ceaușescu (vorbim de tătuca Stalin), au decis că „cine nu e cu noi e împotriva noastră”. Așadar, de fiecare dată cînd se pune ceva la vot, e musai să iasă cu deplină unanimitate. Altfel, cel care votează împotrivă sau se abține e rușinat în fața colectivului, e mustrat cu severitate și pus să-și ia votul înapoi. Să fugă pînă la secretariat, să șteargă și să se întoarcă cu el clar și convingător. Unde or fi auzit onor conducătorii vremelnici ai breslei de unanimitate, nimeni nu știe. Cert e că, de vreo cîțiva ani, deciziile sînt trase la indigo. Ce-o fi însemnînd asta? Ori că avem un geniu care creierește, ori că deciziile sînt obținute prin forță. Pe vremuri, cînd partidul hotărîse ca în USR să nu mai intre membri noi fără aprobarea expresă a CC al PCR, încă mai existau mîrîieli. Și, culmea, D.R. Popescu nu îi trimitea pe cei care mîrîiau la plimbare. Ce s-o fi întîmplat în breaslă e de neînțeles.
Am spus de neînțeles? Te pomenești că în fruntea instituției avem un poet abstract. Dar foarte concret la mînie! Și noi dormim, domnule!
Cel mai bine ar fi ca USR sa fie taiata de la tata bugetului, si cu asta incalecati seaua!