Mereu, când aud că ceva e sport naţional, mă gândesc că e la fel de obscur, rar întâlnit şi puţin practicat cum e oina la noi. Ar fi bine, de exemplu, ca şpaga să fie la români sport naţional. Ar însemna că e o practică vetustă, specifică altor vremuri, acum aproape inexistentă, deşi ceva extrem de asemănător se bucură de popularitate în rândul americanilor. Dar să nu divagăm. Important e că românii nu se limitează la oină şi se bucură, în felul lor, şi de alte sporturi. Să vedem, deci, care ar fi acestea.
Gimnastică – Faptul că românii se pricep cel mai bine la gimnastică arată că suntem un popor de adolescente extrem de mobile, cu părul prins în coadă de cal. Dacă austriecii au schiori, iar canadienii hocheişti agresivi, noi ne distingem prin mişcările graţioase pe care le fac în competiţii nişte fetiţe de 16 ani care arată de 12. Partea proastă e că nimeni nu visează să ajungă gimnast sau gimnastă, pentru că la vârsta la care începi să înţelegi sportul e deja prea târziu ca să te mai apuci.
Fotbal – Românii sunt pasionaţi total întâmplător de fotbal, ca sport. Dacă Dumitru Dragomir conducea Liga Profesionistă de Volei, iar Gigi Becali patrona o echipă de volei, la fel ca finul lui, Cristi Borcea, toată lumea era cu ochii pe meciurile de volei. În primul rând, ca să înţeleagă despre ce se vorbeşte în talk-show-rile sportive de după, prezentate de Horia Ivanovici sau de Mihai Mironică. Fotbalul e atât de popular printre români încât toţi puştii de la noi visează să ajungă cândva ca Meme Stoica, să aibă replica tăioasă, făţărnicia, oportunismul acestuia. Dacă, într-un grup de copii, unul e mai talentat, e poreclit invariabil Giovanni sau Borcea.
Canotaj – E un sport foarte costisitor fiindcă, pentru a-l practica, nu ai nevoie doar de echipament şi de teren. Trebuie şi ca acel teren să fie plin cu apă. Ivan Patzaichin, cel mai cunoscut canotor de la noi, a cucerit o lume întreagă prin felul său unic în care se plimba cu barca.
Aruncarea discului, a ciocanului – În mod clar, un sport inutil, care nu-ţi modelează corpul în nici un fel pe care să ţi-l doreşti. Dacă n-ar arunca totuşi ciocanul aşa departe, ai zice că practicanţii acestui sport se antrenează mâncând cartofi prăjiţi în faţa televizorului. Deloc întâmplător, pe una dintre cele mai celebre aruncătoare de disc o cheamă Nicoleta Grasu.
Performantele lui Ivan au fost la canoe (vaslea liber cu pagaia), nu la canotaj (care are vasle si rame fixate pe barca). Poate ai vrut sa zici de fetele alea de pe la Botseni care rupeau la 10+1.